21.5.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 152/12
Recurs introdus la 1 martie 2011 de August Storck KG împotriva Hotărârii pronunțate la 17 decembrie 2010 în cauza T-13/09 — August Storck KG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
(Cauza C-96/11 P)
2011/C 152/21
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: August Storck KG (reprezentanți: T. Reher, P. Goldenbaum, I. Rohr, T. Melchert, avocați)
Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
Concluziile recurentei
—
Anularea hotărârii atacate;
—
admiterea concluziilor formulate de recurentă în primă instanță și soluționarea definitivă a cauzei; în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;
—
obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prezentul recurs este formulat împotriva Hotărârii Tribunalului prin care acesta a respins cererea recurentei de anulare a deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 12 noiembrie 2008 de respingere a înregistrării unui semn tridimensional constând în forma unui șoarece de ciocolată, ca marcă comunitară.
Recurenta invocă următoarele trei motive de recurs:
I. Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară
1.
Tribunalul ar fi interpretat în mod eronat noțiunea de caracter distinctiv din mai multe puncte de vedere, ar fi aplicat astfel în mod eronat articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară și, în mod incorect, nu ar fi recunoscut caracterul distinctiv originar al mărcii solicitate.
2.
Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin examinarea mărcii solicitate în lumina jurisprudenței privind mărcile constituite dintr-o formă fără elemente grafice sau verbale, deși marca solicitată prezintă un element grafic constând într-un basorelief. Se impunea ca marca să fie analizată potrivit principiilor aplicabile mărcilor figurative.
3.
Tribunalul ar fi apreciat în mod eronat faptul că forma unui produs poate urmări și alte scopuri în afara celui de identificare, precum scopuri estetice, fără ca aceasta să afecteze caracterul distinctiv originar al mărcii constituite dintr-o formă.
4.
Tribunalul a interpretat expresia „nu în mod uzual” în sensul de „neobișnuit” și a înlăturat astfel posibilitatea ca, în sectorul dulciurilor, consumatorul să fie obișnuit cu mărci constituite din forme similare celei solicitate, lipsind astfel marca de caracter distinctiv. Prin aceasta, Tribunalul nu a apreciat corect importanța pe care o are forma produselor pentru identificarea acestora pe piața relevantă a dulciurilor și, în consecință, a aplicat în mod eronat, criteriul dovedirii caracterului distinctiv al mărcilor constituite dintr-o formă în sectorul dulciurilor, în măsura în care astfel de mărci constituite dintr-o formă reprezintă animale și/sau alte ființe sau o combinație de elemente reprezentând diverse ființe.
5.
Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când a stabilit o distincție între „structura decorativă”, pe de o parte, și „perspectiva analitică”, pe de altă parte, și, prin aceasta, ar fi negat faptul că mărcile trebuie analizate pe baza impresiei de ansamblu.
6.
Combinarea acestor elemente eronate în drept ar fi condus Tribunalul la respingerea caracterului distinctiv al mărcii solicitate, deși, în cazul unei aplicări corecte a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară, acest caracter ar fi trebuit recunoscut.
II. Neasigurarea dreptului de a fi ascultat
7.
Prin faptul că nu a luat în considerare în hotărârea pronunțată o mare parte a susținerilor recurentei, Tribunalul ar fi încălcat dreptul acesteia de a fi ascultată.
III. Încălcarea articolului 73 prima teză din Regulamentul privind marca comunitară (obligația de motivare)
8.
Tribunalul și-ar fi întemeiat hotărârea pe afirmația că nu a fost dovedită puternica individualitate a formei ce constituie obiectul mărcii, deși, în conformitate cu principiul examinării din oficiu, OAPI ar fi trebuit să recunoască individualitatea acestei forme, prin prezentarea unor forme comparabile cunoscute pe piață. Tribunalul nu a dorit în mod evident să analizeze acest argument al recurentei, încălcându-și astfel obligația de motivare.
9.
În măsura în care la soluționarea cauzei a avut în vedere părți din susținerile recurentei, dar nu le-a examinat și, în mare măsură, nici nu s-a referit la ele, Tribunalul nu și-a îndeplinit obligația de motivare în integralitate a hotărârii sale.
Full & Egal Universal Law Academy