30.7.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 226/13
Recurs introdus la 19 mai 2011 de Siemens AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) pronunțate la 3 martie 2011 în cauza T-110/07, Siemens AG/Comisia Europeană
(Cauza C-239/11 P)
2011/C 226/26
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Siemens AG (reprezentanți: I. Brinker, C. Steinle, M. Hörster, avocați)
Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
1.
Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 3 martie 2011 (cauza T-110/07), în măsura în care hotărârea este cauzatoare de prejudicii pentru recurentă;
2.
anularea în parte a Deciziei Comisiei din 24 ianuarie 2007 (COMP/F/38.899 — Instalații de comutație cu izolație în gaz), în măsura în care o privește pe recurentă,
iar cu titlu subsidiar, anularea sau reducerea amenzii aplicate prin această decizie;
3.
cu titlu subsidiar în raport cu punctul 2, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, pentru ca acesta să se pronunțe în conformitate cu dezlegarea dată în hotărârea Curții problemelor de drept;
4.
în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile desfășurate la Tribunal și la Curte.
Motivele și principalele argumente
Prezentul recurs este formulat împotriva hotărârii Tribunalului prin care acesta a respins acțiunea introdusă de recurentă împotriva Deciziei C(2006) 6762 final a Comisiei din 24 ianuarie 2007 privind o procedură în temeiul articolului 81 CE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.899 — Instalații de comutație cu izolație în gaz).
În susținerea recursului, recurenta invocă în total șapte motive.
În primul rând, Tribunalul a încălcat dreptul fundamental la un proces echitabil [articolul 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale coroborat cu articolul 6 alineatul (3) TUE și cu articolul 47 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale] și dreptul la apărare [articolul 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale] prin faptul că, pentru a constata că recurenta a participat la înțelegere în intervalul 22 aprilie-1 septembrie 1999, s-a întemeiat, în esență, pe depoziția unui martor, fără a da posibilitatea recurentei de a recurge la interogatoriul acestui martor.
În al doilea rând, pentru a constata că recurenta a participat la înțelegere în intervalul 22 aprilie-1 septembrie 1999, Tribunalul a denaturat elemente de probă și a încălcat regulile unei analize empirice. În acest fel, Tribunalul a considerat în mod neîntemeiat că recurenta a participat la înțelegere în intervalul 22 aprilie-1 septembrie 1999 și a stabilit în mod eronat durata încălcării.
În al treilea rând, în mod neîntemeiat, Tribunalul nu a recunoscut împlinirea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii pentru perioada care se încheiase la 22 aprilie 1999 și a considerat că încălcarea a fost unică și continuă.
În al patrulea rând, Tribunalul a încălcat principiul egalității de tratament prin faptul că a admis ca, în scopul stabilirii ponderii fiecărei întreprinderi participante la încălcare, Comisia să ia în considerare ani de referință diferiți, clasificând astfel recurenta într-o categorie incorectă, potrivit punctului 1 A din Liniile directoare privind calcularea amenzilor.
În al cincilea rând, Tribunalul a încălcat principiul egalității de tratament prin faptul că, având în vedere dimensiunea diferită a recurentei față de ABB, nu a redus în mod corespunzător majorarea cuantumului de plecare al amenzii, prezumat a asigura un caracter suficient de descurajator.
În al șaselea rând, Tribunalul a încălcat articolul 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prin faptul că nu și-a exercitat competența de fond cu privire la deciziile Comisiei de aplicare a amenzilor.
În al șaptelea rând, Tribunalul nu a respectat conținutul obligației de motivare care rezultă din articolul 296 TFUE (ex-articolul 253 CE) prin faptul că nu examinat în mod suficient îndeplinirea condițiilor de motivare necesare pentru calcularea coeficienților multiplicatori de descurajare.
Full & Egal Universal Law Academy