30.7.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 226/16
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Supreme Court of the United Kingdom (Regatul Unit) la 25 mai 2011 — Regina la cererea lui David Edwards și Lilian Pallikaropoulos/Environment Agency, First Secretary of State, Secretary of State for Environment, Food and Rural Affairs
(Cauza C-260/11)
2011/C 226/30
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
Supreme Court of the United Kingdom (Regatul Unit)
Părțile din acțiunea principală
Reclamanți: David Edwards, Lilian Pallikaropoulos
Pârâți: Environment Agency, First Secretary of State, Secretary of State for Environment, Food and Rural Affairs
Întrebările preliminare
1.
Cum ar trebui să abordeze o instanță națională problema obligării la plata cheltuielilor de judecată a unui membru al publicului care are calitatea de reclamant care a căzut în pretenții într–o acțiune de mediu, având în vedere cerințele articolului 9 alineatul (4) din Convenția de la Aarhus, astfel cum este acesta transpus de articolul 10a din Directiva 85/337/CEE (1) și de articolul 15a din Directiva 96/61/CE (2) (denumite în continuare „directivele”)?
2.
Aspectul dacă cheltuielile de judecată sunt sau nu sunt „prohibitive” în sensul articolului 9 alineatul (4) din Convenția de la Aarhus, astfel cum este transpus de directive, ar trebui stabilit pe baza unor criterii obiective (prin referire, de exemplu, la capacitatea unui membru „obișnuit” al publicului de a-și îndeplini o potențială obligație de plată a cheltuielilor de judecată) sau ar trebui stabilit pe baza unor criterii subiective (prin referire la mijloacele materiale ale unui anumit reclamant) sau printr-o combinație a celor două criterii?
3.
Sau trebuie să se considere că acest aspect este exclusiv o problemă de drept național al statului membru, supus doar condiției obținerii rezultatului prevăzut de directive, și anume ca procedura în cauză să nu aibă „un cost prohibitiv”?
4.
Atunci când se analizează dacă procedura are sau nu are „un cost prohibitiv”, prezintă relevanță faptul că reclamantul nu a fost în realitate împiedicat să inițieze sau să continue procedura?
5.
Este permisă o abordare diferită a acestor aspecte în stadiul (i) unui apel sau (ii) al unui recurs, în raport cu abordarea care se impune a fi adoptată în primă instanță?
(1) Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174).
(2) Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (JO L 257, p. 26, Ediție specială, 15/vol. 3).
Full & Egal Universal Law Academy