10.9.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 269/23
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hamburgisches Oberverwaltungsgericht (Germania) la 31 mai 2011 — Atilla Gülbahce/Freie und Hansestadt Hamburg
(Cauza C-268/11)
2011/C 269/43
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Hamburgisches Oberverwaltungsgericht
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Atilla Gülbahce
Pârât: Freie und Hansestadt Hamburg
Întrebările preliminare
1.
Articolul 10 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 (1) trebuie interpretat în sensul că:
(a)
un lucrător turc, căruia i-a fost acordată în mod legal permisiunea de a desfășura o activitate pe teritoriul unui stat membru pentru o anumită perioadă (eventual nedeterminată) care depășește durata de valabilitate a permisului de ședere (așa-numitul permis de muncă excesiv), își poate exercita, pe parcursul întregii perioade menționate, drepturile ce rezultă din această permisiune, în măsura în care nu se opun motive de protecție a unui interes legitim al statului, în special motive de ordine publică, de siguranță publică și de sănătate publică,
(b)
și în sensul că se interzice unui stat membru să refuze de la început orice efect al permisului în cauză în ceea ce privește statutul de rezident al lucrătorului respectiv în temeiul legislației naționale în vigoare la momentul acordării permisului, care condiționează permisul de muncă de permisul de ședere (ca urmare a Hotărârii Curții din 2 martie 1999, El-Yassini, C-416/96, Rec., p. I-1209, punctul 3 din dispozitiv, punctele 62-65, cu privire la domeniul de aplicare al articolului 40 alineatul (1) din Acordul CEE-Maroc, precum și a Hotărârii din 14 decembrie 2006, Gattoussi, C-97/05, Rec., p. I-11917, punctul 2 din dispozitiv, punctele 36-43, cu privire la domeniul de aplicare al articolului 64 alineatul (1) din Acordul euro-mediteranean de instituire a unei asocieri CE-Tunisia)?
În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare:
2.
Articolul 13 din Decizia nr. 1/80 trebuie interpretat în sensul că clauza de „standstill” interzice de asemenea unui stat membru să refuze unui lucrător turc încadrat pe piața legală a muncii, în temeiul unei dispoziții normative (în speță: Gesetz über den Aufenthalt, die Erwerbstätigkeit und die Integration von Ausländern im Bundesgebiet vom 30. Juli 2004 [Legea din 30 iulie 2004 privind șederea, munca și integrarea străinilor pe teritoriul federal], posibilitatea de a invoca o încălcare a interdicției de discriminare prevăzute la articolul 10 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 cu privire la permisul de muncă acordat anterior, a cărui perioadă de valabilitate o depășește pe cea a permisului de ședere?
În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare:
3)
Articolul 10 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 trebuie interpretat în sensul că interdicția de discriminare pe care o prevede nu interzice în orice caz autorităților naționale să revoce permise de ședere pe perioadă determinată, acordate nejustificat pentru o anumită perioadă unui lucrător turc în temeiul legislației naționale, după expirarea perioadei de valabilitate a acestora potrivit legislației naționale, pentru perioadele în care lucrătorul turc a valorificat permisul de muncă pe perioadă nedeterminată, atribuit anterior în mod legal, și a lucrat?
4)
Articolul 10 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 trebuie interpretat în continuare în sensul că această reglementare cuprinde exclusiv activitatea desfășurată de un lucrător turc aflat în posesia unui permis de muncă pe perioadă nedeterminată acordat în mod legal de autoritățile naționale fără restricții materiale, la momentul la care expiră permisul de ședere acordat pe perioadă determinată în alte scopuri, precum și în sensul că un lucrător turc în această situație nu poate din acest motiv solicita ca autoritățile naționale să îi permită, după încetarea definitivă a activității sale, continuarea șederii pentru desfășurarea unei noi activități — eventual după o perioadă de întrerupere necesară pentru căutarea unui loc de muncă?
5)
Articolul 10 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 trebuie interpretat în continuare în sensul că interdicția de discriminare interzice autorităților naționale din statul membru gazdă, în raport cu un resortisant turc încadrat pe piața legală a muncii, căruia statul respectiv i-a acordat inițial, cu privire la exercitarea unei activități, drepturi suplimentare față de cele referitoare la șederea sa, (doar) să adopte măsuri de repatriere după expirarea ultimului permis de ședere acordat, în condițiile în care măsurile respective nu sunt destinate protecției unui interes legitim al statului, fără să oblige autoritățile respective să acorde un permis de ședere?
(1) Decizia nr. 1/80 din 19 septembrie 1980 a Consiliului de asociere CEE-Turcia privind dezvoltarea asocierii.
Full & Egal Universal Law Academy