27.8.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 252/14
Recurs introdus la 6 iunie 2011 de Densmore Ronald Dover împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 24 martie 2011 în cauza T-149/09, Densmore Ronald Dover/Parlamentul European
(Cauza C-278/11 P)
2011/C 252/28
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurent: Densmore Ronald Dover (reprezentanți: D. Vaughan, QC, M. Lester, barrister, R. Collard, solicitor)
Cealaltă parte în proces: Parlamentul European
Concluziile recurentului
Recurentul solicită Curții:
—
modificarea părților atacate din hotărârea Tribunalului pronunțată în cauza T-149/09;
—
anularea în totalitate a deciziei atacate;
—
obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurent în prezentul recurs și în cadrul acțiunii în anulare în fața Tribunalului.
Motivele și principalele argumente
În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a statuat că la punctele 24 și 25 din decizia atacată Parlamentul European și-a îndeplinit obligația de a motiva corespunzător cererea de restituire a sumei de 354 289 GBP. Recurentul nu a luat cunoștință nici din cuprinsul punctelor 24 și 25 din decizia atacată, nici din altă parte de motivele pentru care a fost obligat să restituie sumele menționate, fapt care i-ar fi permis să conteste validitatea motivării respective în fața instanțelor sau ar fi permis instanțelor să exercite un control adecvat asupra acestor motive.
În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a statuat că Parlamentul European a solicitat în mod justificat restituirea sumei de 354 289 GBP pentru motivul că aceasta ar fi fost plătită în mod „nedatorat”, conform articolului 14 din Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European (denumite în continuare „Normele CID”), întrucât:
(a)
Parlamentul European nu a explicat nicăieri în cuprinsul deciziei atacate motivele pentru care a considerat că numeroasele documente prezentate de recurent nu dovedeau faptul că sumele menționate la punctul 25 au fost utilizate în conformitate cu Normele CID, și nici aspectele sub care a considerat că aceste sume ar fi fost solicitate fără temei, potrivit articolului 14 din Normele CID, sau că ar fi fost utilizate în mod neadecvat sau în scopuri nepotrivite.
(b)
În realitate, recurentul a oferit explicații cu privire la fiecare sumă menționată la punctul 25 din decizia atacată și de asemenea a explicat faptul că fiecare sumă a fost destinată în totalitate și în mod special acoperirii numai a cheltuielilor decurgând din angajarea sau utilizarea MP Holdings ca furnizor de servicii. Recurentul a prezentat un număr mare de înscrisuri justificative pentru a demonstra că indemnizațiile plătite MP Holdings au fost utilizate în mod efectiv în scopurile prevăzute la articolul 14. Înscrisurile furnizate de recurent depășeau considerabil înscrisurile justificative pe care era obligat să le păstreze și acoperă toate perioadele relevante, în special documentele referitoare la primul mandat al recurentului. Aceste probe au dovedit că toate cheltuielile au fost efectuate în totalitate și numai în scopul furnizării serviciilor de asistență parlamentară în beneficiul recurentului. Parlamentul European a urmărit să impună recurentului cerințe deosebit de oneroase, solicitându-i să prezinte o documentație prin care să justifice fiecare cost în parte, retroactiv până în 1999. Aceste cerințe nu au existat în perioada în care cheltuielile au fost efectuate, și dealtfel, nu au constituit niciodată, în nicio măsură, o condiție prealabilă pentru rambursare în temeiul articolului 14 din Normele CID.
În al treilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a constatat că invocarea de către Parlamentul European, în mod neîntemeiat, a unui pretins „conflict de interese” nu trebuia să determine anularea în totalitate a deciziei atacate. Tribunalul a statuat în mod corect că Parlamentul European nu putea invoca un pretins conflict de interese pentru a justifica cererea sa de restituire a indemnizației pentru asistență parlamentară. Întrucât Parlamentul European s-a întemeiat în mod expres și în principal pe acest motiv, pentru a justifica decizia atacată în ansamblu, constatarea menționată ar fi trebuit să aibă ca rezultat anularea în totalitate a deciziei atacate.
Full & Egal Universal Law Academy