10.9.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 269/27
Recurs introdus la 20 iunie 2011 de Smart Technologies ULC împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) pronunțate la 13 aprilie 2011 în cauza T-523/09 — Smart Technologies ULC/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
(Cauza C-311/11 P)
2011/C 269/50
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Smart Technologies ULC (reprezentanți: M. Edenborough QC, T. Elias, barrister, R. Harrison, solicitor)
Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea Hotărârii din 13 aprilie 2011 pronunțate în cauza T-523/09, Smart Technologies/OAPI (WIR MACHEN DAS BESONDERE EINFACH);
—
modificarea Deciziei Camerei de recurs a OAPI din 29 septembrie 2009, pentru a declara că marca a cărei înregistrare s-a solicitat are suficient caracter distinctiv astfel încât față de înregistrarea sa nu poate fi invocată nicio obiecție în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009;
—
cu titlu subsidiar, anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 29 septembrie 2009;
—
obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs și de procedurile în fața Tribunalului și a Camerei de recurs.
Motivele și principalele argumente
Recurenta critică hotărârea Tribunalului pentru următoarele motive:
—
Tribunalul nu a analizat ca atare caracterul distinctiv al mărcii comunitare a cărei înregistrare a fost solicitată de recurentă, ci în raport cu împrejurarea dacă aceasta constă sau nu constă „doar” într-un slogan publicitar. Recurenta susține că, procedând astfel, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și că abordarea corectă constă în analizarea caracterului distinctiv în raport cu produsele și cu serviciile relevante, precum și cu publicul relevant. Astfel cum rezultă dintr-o jurisprudență constantă, a se concluziona în sensul lipsei caracterului distinctiv al mărcii comunitare a cărei înregistrare se solicită pentru motivul că aceasta constă doar într-un slogan publicitar înseamnă a se aplica un criteriu greșit.
—
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că stabilirea caracterului distinctiv în cazul unui slogan publicitar este mai dificilă decât în cazul oricărei alte forme de marcă verbală.
—
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a afirmat că putea să considere ca un fapt notoriu un aspect care trebuia să fie dovedit prin probe, și anume, împrejurarea că consumatorii nu atribuie reclamelor publicitare valoarea unei mărci.
—
În sfârșit, recurenta susține că este suficient ca o marcă comunitară să prezinte un grad minim de caracter distinctiv pentru ca motivul de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca comunitară (1) să nu fie aplicabil.
(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy