24.9.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 282/6
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen (Belgia) la 4 iulie 2011 — KGH Belgium NV/Belgische Staat
(Cauza C-351/11)
2011/C 282/12
Limba de procedură: olandeza
Instanța de trimitere
Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: KGH Belgium NV
Pârât: Belgische Staat
Întrebările preliminare
1.
Articolul 217 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială 02/vol. 5, p. 58) trebuie interpretat în sensul că, la stabilirea regulilor practice pentru înscrierea în evidența contabilă a valorii drepturilor, statele membre se pot limita la adoptarea în legislația națională a unor dispoziții prin care se stabilește doar că
—
„înscrierea în evidența contabilă” în sensul acestor dispoziții de drept intern reprezintă „înregistrarea valorii drepturilor care rezultă dintr-o datorie vamală în evidențele contabile sau pe orice alt suport echivalent” — în speță, articolul 1 punctul 6 din Legea generală privind taxele vamale și accizele, coordonat prin Decretul regal din 18 iulie 1977 (Moniteur belge din 21 septembrie 1977, p. 11425), confirmat prin Legea privind taxele vamale și accizele din 6 iulie 1978 (Moniteur belge din 12 august 1978, p. 9013), iar de la 1 ianuarie 1994 înlocuit cu articolul 1 punctul 4 din Legea de modificare a Legii generale vamale și privind accizele (Moniteur belge din 30 decembrie 1993, p. 29031),
și că
—
dispozițiile privind înscrierea în evidența contabilă și condițiile de plată a valorii drepturilor care decurg dintr-o datorie vamală sunt stabilite prin regulamentele Comunităților Europene — în speță, articolul 3 din Legea generală privind taxele vamale și accizele, coordonat prin ordonanța regală din 18 iulie 1977 (Moniteur belge din 21 septembrie 1977, p. 11425), confirmat prin Legea privind taxele vamale și accizele din 6 iulie 1978 (Moniteur belge din 12 august 1978, p. 9013), iar de la 1 ianuarie 1990 modificat prin articolul 72 din Legea din 22 decembrie 1989 de stabilire a dispozițiilor fiscale (Moniteur belge din 29 decembrie 1989, p. 21141),
sau este necesar ca statele membre, în aplicarea articolului 217 alineatul (2) din Codul vamal, să stabilească în dreptul lor intern modalitatea prin care se efectuează în practică înscrierea în evidența contabilă prevăzută la articolul 217 alineatul (1) din Codul vamal, astfel încât debitorul să poată verifica dacă autoritățile vamale au operat efectiv această înscriere?
2.
Articolul 217 alineatul (2) din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care legislația națională prevede doar că
—
„înscrierea în evidența contabilă” în sensul acestor dispoziții de drept intern reprezintă „înregistrarea valorii drepturilor care rezultă dintr-o datorie vamală în evidențele contabile sau pe orice alt suport echivalent” — în speță, articolul 1 punctul 6 din Legea generală privind taxele vamale și accizele, coordonat prin Decretul regal din 18 iulie 1977 (Moniteur belge din 21 septembrie 1977, p. 11425), confirmat prin Legea privind taxele vamale și accizele din 6 iulie 1978 (Moniteur belge din 12 august 1978, p. 9013), iar de la 1 ianuarie 1994 înlocuit cu articolul 1 punctul 4 din Legea de modificare a Legii generale vamale și privind accizele (Moniteur belge din 30 decembrie 1993, p. 29031),
și că
—
dispozițiile privind înscrierea în evidența contabilă și condițiile de plată a valorii drepturilor care decurg dintr-o datorie vamală sunt stabilite prin regulamentele Comunităților Europene — în speță, articolul 3 din Legea generală privind taxele vamale și accizele, coordonat prin ordonanța regală din 18 iulie 1977 (Moniteur belge din 21 septembrie 1977, p. 11425), confirmat prin Legea privind taxele vamale și accizele din 6 iulie 1978 (Moniteur belge din 12 august 1978, p. 9013), iar de la 1 ianuarie 1990 modificat prin articolul 72 din Legea din 22 decembrie 1989 de stabilire a dispozițiilor fiscale (Moniteur belge din 29 decembrie 1989, p. 21141),
autoritățile vamale pot invoca faptul că o înregistrare a valorii drepturilor operată de acestea într-un formular 1552 B sau într-o bază de date pentru datorii PLDA (bază de date în format electronic pentru datorii vamale și accize), precum și orice altă înregistrare sau înscriere a valorii drepturilor efectuată de acestea pe un alt suport echivalent reprezintă o înscriere în evidența contabilă în sensul articolului 217 alineatul (1) din Codul vamal?
3.
În situația în care înregistrarea de autoritățile vamale a valorii drepturilor într-un formular 1552 B poate fi considerată o înscriere în evidența contabilă în sensul articolului 217 alineatul (1) din Codul vamal, articolul 217 din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că numai înregistrarea valorii exacte a drepturilor care decurg dintr-o datorie vamală în formularul 1552 B reprezintă o înscriere în evidența contabilă în sensul articolului 217 alineatul (1) din Codul vamal?
Full & Egal Universal Law Academy