1.10.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 290/2
Acțiune introdusă la 12 iulie 2011 — Comisia Europeană/Regatul Belgiei
(Cauza C-370/11)
2011/C 290/02
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentant: W. Mölls, agent)
Pârât: Regatul Belgiei
Concluziile reclamantei
Comisia Europeană solicită Curții:
—
constatarea faptului că, prin menținerea normelor potrivit cărora câștigurile de capital realizate în urma răscumpărării de acțiuni ale unor organisme de plasament colectiv care nu sunt autorizate în conformitate cu Directiva 85/611/CEE (1) nu sunt impozabile în cazul în care aceste organisme sunt stabilite în Belgia, în timp ce câștigurile de capital realizate în urma răscumpărării de acțiuni ale unor organisme similare stabilite în Norvegia și în Islanda sunt impozabile, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 36 și 40 din Acordul privind Spațiul Economic European;
—
obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Comisia critică dispozițiile naționale în discuție, în măsura în care acestea au ca efect descurajarea rezidenților belgieni de a investi în organisme de plasament colectiv stabilite în Norvegia și în Islanda, câștigurile de capital realizate în urma răscumpărării de acțiuni ale acestora din urmă neputând beneficia de scutirea fiscală aplicabilă câștigurilor de capital realizate în urma răscumpărării de acțiuni ale unui organism de plasament colectiv stabilit în Belgia.
Comisia susține că o asemenea diferență de tratament restrânge libera circulație a capitalurilor, garantată de articolul 40 din Acordul privind SEE. În același mod, aceasta produce obstacole în calea liberei prestări a serviciilor, împrejurare care constituie o încălcare a articolului 36 din Acordul privind SEE.
Ca răspuns la obiecțiunile formulate de autoritățile belgiene, Comisia arată, în primul rând, că distincția efectuată de legislația belgiană în categoria organismelor de plasament colectiv stabilite în Uniunea Europeană, și anume după cum acestea sunt sau nu sunt autorizate în conformitate cu Directiva 85/611/CEE, nu face obiectul prezentei acțiuni. În al doilea rând și în al treilea rând, Comisia respinge argumentația potrivit căreia măsurile sus-menționate sunt justificate de motive legate de eficacitatea controalelor fiscale sau de lipsa unor mecanisme de schimb de informații. În acest context, Comisia constată că Belgia, Norvegia și Islanda au ratificat Convenția de asistență administrativă în materie fiscală, elaborată sub egida OCDE și a Consiliului Europei, și că acordurile privind dubla impunere, încheiate de Belgia și, respectiv, de Norvegia și de Islanda prevăd mecanisme de schimb de informații între aceste țări.
(1) Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 375, p. 3, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 138).
Full & Egal Universal Law Academy