8.10.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 298/17
Recurs introdus la 8 august 2011 de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șaptea) din 24 mai 2011 în cauza T-115/10, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord/Comisia Europeană
(Cauza C-416/11 P)
2011/C 298/31
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurent: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: S. Ossowski, agent, D. Wyatt QC, și V. Wakefield, Barrister)
Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană
Concluziile recurentului:
—
anularea ordonanței Tribunalului;
—
declararea admisibilității acțiunii în anulare formulate de Regatul Unit și retrimiterea cauzei la Tribunal în vederea examinării pe fond a acestei acțiuni;
—
obligarea Comisiei la plata către Regatul Unit a cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentei acțiuni și a celor efectuate în primă instanță privind excepția de inadmisibilitate, și
—
în rest, soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.
Motivele și principalele argumente
1.
Regatul Unit a formulat recurs împotriva Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene (Camera a șaptea) în cauza T-115/10, Regatul Unit/Comisia, prin care Tribunalul a statuat în sensul inadmisibilității acțiunii Regatului Unit având ca obiect anularea includerii sitului spaniol de importanță comunitară ES6120032 (denumit în continuare „Estrecho Oriental”) în Decizia 2010/45/UE (1) a Comisiei.
2.
Tribunalul a considerat că includerea sitului ES6120032 în Decizia 2010/45/UE a Comisiei reprezenta un act pur confirmativ al includerii anterioare a sitului menționat în Decizia 2009/95/CE (2). Prin aceasta, Tribunalul a săvârșit o eroare, întrucât înscrierea sitului ES6120032 în Decizia 2010/45/EU a fost adoptată în temeiul unor fapte noi esențiale, și anume că situl ES6120032:
(a)
se suprapune și urmărește să includă partea cea mai mare a apelor teritoriale britanice din Gibraltar (denumite în continuare „BGTW”) și
(b)
se suprapune și urmărește să includă întreaga arie a unui sit preexistent de importanță comunitară al Regatului Unit, cu codul UKGIB0002 și denumit „Southern Waters of Gibraltar” (apele sudice ale Gibraltarului).
3.
La momentul primei includeri a sitului ES6120032 în Decizia 2009/95/CE, se pare că doar Spania cunoștea efectiv faptul că situl ES6120032 se suprapune cu situl UKGIB0002 și BGTW. Regatul Unit nu a cunoscut cu siguranță acest fapt și nu exista niciun indiciu că acest fapt era cunoscut de Comisie și de Comitetul Habitate (care au adoptat Decizia 2009/95/CE).
4.
La momentul celei de a doua includeri a sitului ES6120032 în Decizia 2010/45/UE, Regatul Unit, Comisia și Comitetul Habitate cunoșteau toate acest fapt deosebit de relevant, astfel cum rezultă din dezbaterea care a precedat adoptarea acestui act.
5.
Întrucât, la data adoptării Deciziei 2009/95/CE, aspectul suprapunerii nu era efectiv cunoscut, Tribunalul și-a concentrat atenția pe cunoașterea prezumată, cu alte cuvinte problema dacă această suprapunere ar fi putut fi cunoscută la acel moment. Acesta a hotărât că nici Regatul Unit, nici Comisia nu ar fi putut să cunoască acest fapt la momentul respectiv și, prin urmare, (potrivit raționamentului său) Decizia 2010/45/UE era un „act pur confirmativ” al includerii anterioare.
6.
Tribunalul a săvârșit erori de drept grave atunci când a examinat cunoașterea prezumată. În special:
(a)
a fost în eroare în ceea ce privește identitatea părților a căror cunoaștere prezumată era relevantă din punct de vedere juridic ( primul motiv al prezentului recurs). În special, Tribunalul a interpretat greșit jurisprudența și a ignorat principiile de drept atunci când a examinat cunoașterea prezumată a Comisiei. Regatul Unit susține că numai cunoașterea prezumată a Regatului Unit era relevantă. Cu titlu subsidiar, dacă cunoașterea prezumată a unei alte părți decât Regatul Unit este relevantă, aceasta trebuie să fie aceea a autorului deciziei (și anume Comisia și Comitetul Habitate) și nu doar aceea a Comisiei, și
(b)
a săvârșit o eroare în ceea ce privește criteriul care trebuie aplicat pentru a stabili ceea ce „ar fi putut” fi cunoscut ( al doilea motiv al prezentului recurs). În special, Tribunalul nu s-a întemeiat corect, sau chiar deloc, pe criteriul corespunzător, și anume că o parte trebuie să cunoască numai ceea ce o persoană prudentă ar trebui să cunoască în mod rezonabil. În plus, Tribunalul a săvârșit o eroare vădită de apreciere a faptelor, considerând că a fost respectat criteriul cunoașterii prezumate.
(1) Decizia 2010/45/UE a Comisiei din 22 decembrie 2009 de adoptare, în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului, a celei de a treia liste actualizate a siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică mediteraneeană [notificată cu numărul C(2009) 10406] (JO 2010, L 30, p. 322).
(2) Decizia 2009/95/CE a Comisiei din 12 decembrie 2008 de adoptare, în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului, a unei a doua liste actualizate a siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică mediteraneană [notificată cu numărul C(2008) 8049] (JO 2009, L 43, p. 393).
Full & Egal Universal Law Academy