12.11.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 331/10
Recurs introdus la 26 august 2011 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 16 iunie 2011 în cauzele conexate T-208/08 și T-209/08, Gosselin Group NV și Stichting Administratiekantoor Portielje/Comisia Europeană
(Cauza C-440/11 P)
2011/C 331/17
Limba de procedură: olandeza
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet, S. Noë și F. Ronkes Agerbeek, agenți)
Cealaltă parte în proces: Gosselin Group NV, fosta Gosselin World Wide Moving NV, și Stichting Administratiekantoor Portielje
Concluziile recurentei
—
Anularea hotărârii atacate în măsura în care se anulează Decizia C(2008) 926, astfel cum a fost modificată prin Decizia C(2009) 5810, în ceea ce privește Stichting Administratiekantoor Portielje;
—
respingerea acțiunii introduse de Portielje;
—
obligarea societății Portielje la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața Tribunalului și a Curții.
Motivele și principalele argumente
I. Primul motiv privind domeniul de aplicare personal al articolului 101 TFUE
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea noțiunii „întreprindere” și a regulilor referitoare la repartizarea sarcinii probei privind răspunderea pentru participarea la o încălcare a articolului 81 CE (în prezent articolul 101 TFUE). La punctele 36-50 din hotărârea atacată, Tribunalul a analizat o falsă problemă, și anume problema dacă Portielje este o întreprindere. Tribunalul ar fi trebuit să stabilească mai degrabă dacă, în decizia sa, Comisia a constatat în mod întemeiat că Portielje este o componentă a întreprinderii care a săvârșit încălcarea. Principiile formulate în Hotărârea Akzo Nobel și alții (C-97/08 P) (1), inclusiv prezumția de probă în cazul deținerii unei participații de 100 %, se aplică fără restricții acestei problematici.
II. Al doilea motiv privind răsturnarea prezumției de exercitare a unei influențe determinante
A. Primul aspect
Tribunalul a săvârșit o eroare vădită în legătură cu mijloacele de probă prin faptul că a constatat că legătura personală dintre Portielje și Gosselin nu privea decât jumătate din consiliul de administrație al Portielje, cel puțin în măsura în care Tribunalul a intenționat să sugereze prin aceasta că administratorii în cauză nu puteau să exercite o influență determinantă asupra politicii societății Portielje. Persoanele respective dispuneau astfel împreună de un număr suficient de voturi în cadrul consiliului de administrație pentru a putea să determine politica societății Portielje.
B. Al doilea aspect
În orice caz, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a apreciat că, independent de legătura personală, Portielje a răsturnat prezumția de probă care rezultă din jurisprudență în cazul deținerii unei participații de 100 %, având în vedere că, în cursul perioadei relevante, aceasta nu luase nicio decizie formală de administrare. Aprecierea Tribunalului nu este compatibilă cu natura funcțională a noțiunii de întreprindere, și nici cu principiile formulate în Hotărârea Akzo Nobel și alții.
C. Al treilea aspect
Tribunalul a săvârșit de asemenea o eroare de drept prin faptul că a apreciat că Portielje a răsturnat prezumția de probă în cazul deținerii unei participații de 100 %, având în vedere că, în cursul perioadei relevante, nu avusese loc o adunare generală a Gosselin. Aprecierea Tribunalului nu este compatibilă cu natura funcțională a noțiunii de întreprindere, și nici cu principiile formulate în Hotărârea Akzo Nobel și alții.
(1) Hotărârea Curții din 10 septembrie 2009, Rep., p. I-8237.
Full & Egal Universal Law Academy