22.10.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 311/27
Recurs introdus la 30 august 2011 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea extinsă) pronunțate la 16 iunie 2011 în cauza T-196/06, Edison/Comisia
(Cauza C-446/11 P)
2011/C 311/45
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci și V. Bottka, agenți)
Cealaltă parte în proces: Edison SpA
Concluziile recurentei
—
Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea extinsă) din 16 iunie 2011, notificată Comisiei la 20 iunie 2011;
—
trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare;
—
soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul;
—
în cazul în care Curtea va judeca pe fond această cauză, respingerea acțiunii introduse în primă instanță și obligarea Edison SpA la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenta invocă patru motive.
(i)
Tribunalul ar fi încălcat articolul 253 CE coroborat cu articolul 81 CE întrucât a determinat în mod eronat obiectul și conținutul obligației de motivare în raport cu atribuirea răspunderii pentru o încălcare a articolului 81 CE în sarcina societății care deține în proporție de 100 % capitalul societății care participă în mod direct la încălcare, imputare care se întemeiază pe o prezumție care trebuie răsturnată în mod adecvat. În special, Tribunalul nu ar fi ținut seama de context și de normele juridice care reglementează materia, în special de sarcina probei care incumbă reclamantului. Acesta a impus în mod eronat Comisiei o obligație de motivare în urma unor argumente „care nu erau lipsite de semnificație”, fără a solicita, astfel cum ar fi trebuit, ca aceste argumente să fie de natură să răstoarne prezumția de răspundere a societății care exercită controlul.
(ii)
În subsidiar, Tribunalul ar fi încălcat articolele 230 și 253 CE în măsura în care a concluzionat că decizia este motivată insuficient. Pe de o parte, Tribunalul ar fi săvârșit erori de drept în interpretarea deciziei atacate, omițând examinarea unor pasaje relevante. Pe de altă parte, ar fi făcut o confuzie între aspectele de motivare și aspectele de fond prin refuzul de a ține seama de explicațiile prezentate în decizia atacată, atât atunci când a stabilit că se încălcase de către Comisie dreptul la apărare al reclamantei, cât și atunci când a reținut că explicațiile menționate nu sunt convingătoare.
(iii)
Tribunalul ar fi încălcat articolele 230 CE și 253 CE coroborate cu principiile dreptului Uniunii privind dreptul la apărare și contradictorialitatea în fața instanțelor Uniunii. Astfel, Tribunalul ar fi reținut în mod eronat că Comisia nu se poate prevala de argumente care nu au fost menționate în comunicarea privind obiecțiunile sau care nu au fost reluate în decizie pentru a răspunde argumentelor reclamantei prin care se urmărește răsturnarea prezumției de răspundere a societății care exercită controlul. Această situație se regăsește în special în cazul în care, precum în speță, este vorba despre documentele invocate de reclamant sau despre care acesta are cunoștință și nu poate ignora riscul luării în considerare a acestora de către Comisie drept probe în sarcina sa sau în cazul în care poate deduce în mod rațional din documentele în cauză concluziile pe care Comisia intenționează să le formuleze.
(iv)
Tribunalul ar fi încălcat dispozițiile coroborate ale articolelor 230 CE, 231 CE și 253 CE, reținând în mod eronat că trebuie să anuleze decizia atacată pentru motivare insuficientă, deși soluția adoptată în aceasta era corectă pe fond.
Full & Egal Universal Law Academy