19.11.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 340/12
Recurs introdus la 3 octombrie 2011 de ENI SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) pronunțate la 13 iulie 2011 în cauza T-39/07, ENI/Comisia
(Cauza C-508/11 P)
2011/C 340/22
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurentă: ENI SpA (reprezentanți: G. M. Roberti, D. Durante, R. Arras, E. D’Amico, I. Perego, avocați)
Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
—
Anularea în tot sau în parte a hotărârii atacate în măsura în care prin aceasta s-a respins acțiunea introdusă de ENI în cauza T-39/07 și, în consecință:
—
anularea în tot sau în parte a Deciziei Comisiei din 29 noiembrie 2006 (cazul COMP/F/38.638 — BR/ESBR);
—
și/sau anularea sau cel puțin reducerea amenzii aplicate ENI prin Decizia Comisiei din 29 noiembrie 2006 (cazul COMP/F/38.638 — BR/ESBR);
—
cu titlu subsidiar, anularea în tot sau în parte a hotărârii atacate în măsura în care prin aceasta s-a respins acțiunea introdusă de ENI în cauza T-39/07 și trimiterea cauzei la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe asupra fondului, în lumina precizărilor pe care Curtea va dori să i le ofere;
—
obligarea Comisiei atât la plata cheltuielilor aferente prezentului proces, cât și a cheltuielilor aferente procedurii în cauza T-39/07.
Motivele și principalele argumente
Prin intermediul primului motiv, împărțit în patru aspecte, ENI susține că Tribunalul a săvârșit diferite încălcări ale dreptului, nu și-a îndeplinit obligația de motivare care îi revine, și nu a respectat principiile fundamentale prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a UE și de CEDO, în detrimentul dreptului la apărare al recurentei. ENI susține că:
—
prezumția exercitării efective a unei influențe determinante din partea unei societăți-mamă nu este justificată în lumina principiilor care guvernează imputarea răspunderii în materie de concurență și a principiilor în materie de prezumții dezvoltate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; în orice caz, Tribunalul nu s-a pronunțat asupra argumentelor dezvoltate în recurs cu privire la domeniul de aplicare al criteriului exercitării efective a unei influențe determinante;
—
elementele de probă furnizate de ENI în vederea răsturnării prezumției de răspundere nu au fost analizate corect. De fapt, Tribunalul s-a îndepărtat de normele juridice definite în acest sens în jurisprudența pertinentă a Curții și a Tribunalului;
—
deși a afirmat, în temeiul jurisprudenței, natura relativă a prezumției de răspundere, Tribunalul a denaturat domeniul de aplicare real al acesteia la momentul punerii în aplicare, făcând astfel imposibilă proba contrară solicitată ENI și determinând aplicarea unui regim de răspundere obiectivă;
—
în mod nejustificat, Tribunalul a considerat că nu trebuia să analizeze considerațiile formulate de ENI cu privire la relevanța principiului răspunderii limitate a societăților în vederea imputării unei răspunderi societății-mamă, în temeiul prezumării exercitării efective a unei influențe determinante și a aplicat în mod greșit criteriile juridice care decurg din jurisprudența în materie de succesiuni de întreprinderi în dreptul concurenței.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, constituit din două aspecte, ENI impută Tribunalului că a încălcat articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003 (1), principiul proporționalității și obligația de motivare. În special, ENI susține că Tribunalul:
—
a apreciat în mod greșit gravitatea încălcării în vederea stabilirii amenzii, neluând în considerare în mod nejustificat relevanța elementelor prezentate în acest sens de ENI, precum și a argumentelor dezvoltate privind natura disproporționată a factorului de multiplicare aplicat;
—
a considerat motivată excluderea Syndial din numărul destinatarilor deciziei atacate, fără să țină seama de criteriile care decurg din jurisprudența privind succesiunea întreprinderilor și fără să țină cont de consecințele asupra cuantumului maxim al amenzii.
(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat, JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167.
Full & Egal Universal Law Academy