3.12.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 355/12
Recurs introdus la 11 octombrie 2011 de ThyssenKrupp Liften BV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 13 iulie 2011 în cauzele conexate T-144/07, T-147/07, T-148/07, T-149/07, T-150/07 și T-154/07, ThyssenKrupp Liften Ascenseurs și alții/Comisia Europeană
(Cauza C-519/11 P)
2011/C 355/20
Limba de procedură: olandeza
Părțile
Recurentă: ThyssenKrupp Liften BV (reprezentanți: O.W. Brouwer, N. Lorjé și N. Al-Ani, avocați)
Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea hotărârii atacate pronunțate de Tribunal la 13 iulie 2011, în măsura în care acesta din urmă a respins motivele invocate de recurentă în primă instanță;
—
soluționarea cauzei de către Curte, anularea Deciziei C(2007) 512 final (1) a Comisiei din 21 februarie 2007 adoptate în cazul COMP/E-1/38.823 — Ascensoare și scări rulante, pe baza motivelor relevante invocate în primă instanță și/sau reducerea amenzii aplicate recurentei;
—
cu titlu subsidiar, reducerea amenzii aplicate recurentei;
—
cu titlu mai subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului formulat, recurenta invocă cinci motive.
1.
Încălcarea articolului 81 alineatul (1) CE [devenit articolul 101 alineatul (1) TFUE] ca urmare a faptului că încălcările nu sunt susceptibile să afecteze în mod semnificativ comerțul dintre statele membre și ca urmare a faptului că Comisia a inițiat procedura în mod nelegal.
2.
Încălcarea principiului ne bis in idem.
3.
Încălcarea principiului proporționalității ca urmare a stabilirii unui cuantum de plecare al amenzii disproporționat.
4.
Încălcarea cuantumului maxim al amenzii prevăzut la articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003 (2), a prezumției de nevinovăție enunțate la articolul 48 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 6 alineatul (2) din CEDO, a principiului nulla poena sine lege, enunțat la articolul 49 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a principiului proporționalității, enunțat la articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a principiului caracterului personal al sancțiunilor și al răspunderii ca urmare a faptului că a fost confirmată răspunderea solidară pentru întreaga amendă calculată pe baza cifrei de afaceri a grupului.
5.
Săvârșirea de către Tribunal a unei erori de apreciere și a unei omisiuni, prin faptul că acesta nu și-a exercitat competența de fond de care dispune în materie de amenzi, în special în ceea ce privește cuantumul de plecare al amenzii, coeficientul multiplicator cu scop de descurajare și cooperarea din afara cadrului comunicării privind cooperarea din 2002.
(1) Un rezumat al deciziei figurează în JO 2008, C 75, p. 19.
(2) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).
Full & Egal Universal Law Academy