17.12.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 370/18
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad Sofia-grad la 18 octombrie 2011 — Zuheyr Frayeh Halaf/Darzhavna agentsia za bezhantsite pri Ministerski savet
(Cauza C-528/11)
2011/C 370/30
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Administrativen sad Sofia-grad
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Zuheyr Frayeh Halaf
Pârâtă: Darzhavna agentsia za bezhantsite pri Ministerski savet
Întrebările preliminare
1.
Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (1) trebuie interpretat în sensul că dispozițiile sale permit unui stat membru să preia responsabilitatea examinării unei cereri de azil, atunci când nu există circumstanțe personale în raport cu solicitantul de azil care să justifice aplicarea clauzei umanitare de la articolul 15 din acest regulament și atunci când pentru statul membru responsabil potrivit articolului 3 alineatul (1) din regulament este valabilă cel puțin una din următoarele situații de fapt:
(a)
în dosarele Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) sunt prezentate fapte și concluzii din care rezultă că statul membru competent de drept încalcă reglementările Uniunii Europene în materie de azil referitoare la condițiile de primire a solicitanților de azil, la accesul la proceduri sau la calitatea procedurii de examinare a cererilor de azil;
(b)
statul membru competent de drept nu a răspuns unei cereri de reprimire potrivit articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 343/2003, în condițiile în care acest regulament nu cuprinde nicio dispoziție referitoare la respectarea principiului solidarității conform articolului 80 TFUE?
2.
În vederea aplicării articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 343/2003, este admisibil ca o instanță națională dintr-un stat membru, căreia i se solicită aplicarea regulamentului — în temeiul unor afirmații privind încălcarea dreptului Uniunii în materie de azil în statul membru responsabil potrivit articolului 3 alineatul (1) din acest regulament — să examineze încălcarea acestui drept și consecințele care rezultă din aceasta pentru drepturile solicitatului de azil garantate de legislația Uniunii în cazul transferului său în statul membru responsabil, fără ca, în cadrul procedurii prevăzute de legislația Uniunii cu privire la acest stat membru, Curtea de Justiție a Uniunii Europene să fi constatat o încălcare a dispozițiilor de drept al Uniunii aplicabile în acest caz?
În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, se poate răspunde și la următoarele întrebări în vederea stabilirii criteriilor de definire a unei încălcări a dreptului Uniunii:
Trebuie luate în considerare doar încălcările majore ale legislației Uniunii și care sunt criteriile care trebuie utilizate de instanța națională pentru constatarea acestor încălcări în vederea aplicării dispoziției din Regulamentul nr. 343/2003 a cărei interpretare se solicită? O încălcare a legislației Uniunii în materie de azil trebuie apreciată ca fiind majoră numai atunci când are drept consecință încălcarea oricărui drept garantat solicitantului de azil în temeiul legislației Uniunii, sau trebuie limitată la încălcarea dreptului de azil în sensul articolului 18 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene? În cazul în care, potrivit criteriilor și standardelor generale din legislația Uniunii, nu există niciun temei juridic pentru acceptarea cererii de azil formulate de persoana în cauză, trebuie examinate numai încălcările condițiilor de primire a solicitanților de azil din statul membru competent de drept?
3.
Care este conținutul dreptului de azil potrivit articolului 18 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene coroborat cu articolul 53 din cartă, cu definiția de la articolul 2 litera (c) din Regulamentului nr. 343/2003 și cu considerentul (12) al acestui regulament?
4.
Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 343/2003 trebuie interpretat în sensul că permite instanței naționale a unui stat membru să pornească de la ipoteza că prezumția de respectare a principiului nereturnării și a principiului statului sigur în sensul considerentului (2) al acestui regulament este înlăturată în privința statului membru responsabil potrivit articolului 3 alineatul (1) din regulament, în cazul în care acest aspect nu a fost constatat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, context în care trebuie luate în considerare următoarele elemente:
—
competențele de supraveghere recunoscute ale UNHCR, care rezultă din obligația stipulată la articolul 78 alineatul (1) TFUE privind respectarea instrumentelor de drept internațional în materie de azil și care sunt prevăzute expres la articolului 21 din Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și de retragere a statutului de refugiat (2), precum și
—
faptele și concluziile prezentate în dosarele UNHCR potrivit cărora statul responsabil conform articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 343/2003 încalcă reglementările Uniunii Europene în materie de azil?
5.
Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 343/2003 coroborat cu obligația prevăzută la articolul 78 alineatul (1) TFUE de respectare a instrumentelor de drept internațional în materie de azil trebuie interpretat în sensul că, în cadrul procedurii de determinare a statului membru responsabil potrivit Regulamentului nr. 343/2003, statele membre au obligația să solicite UNHCR să își prezinte opinia în cazul în care din faptele și din concluziile prezentate în dosarele acestui organism rezultă că statul membru responsabil potrivit articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 343/2003 încalcă reglementările Uniunii Europene în materie de azil?
În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, se poate răspunde și la următoarea întrebare:
În cazul în care UNHCR nu i se solicită să își prezinte opinia, această situație constituie o încălcare majoră a procedurii de determinare a statului membru responsabil potrivit articolului 3 din Regulamentul nr. 343/2003 și prin aceasta sunt încălcate dreptul la o bună administrare și dreptul la o cale de atac eficientă conform articolelor 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special având în vedere și articolul 21 din Directiva 2005/85, care prevede dreptul acestui organism de a-și prezenta opiniile la examinarea cererilor individuale de azil?
(1) JO L 50, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 56.
(2) JO L 326, p. 13, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 242.
Full & Egal Universal Law Academy