17.3.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 80/5
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 2 noiembrie 2011 — Bernhard Rintisch/Klaus Eder
(Cauza C-553/11)
2012/C 80/06
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesgerichtshof
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Bernhard Rintisch
Pârât: Klaus Eder
Întrebările preliminare
1.
Articolul 10 alineatele (1) și (2) litera (a) din Directiva 89/104/CEE (1) trebuie interpretat în sensul că se opune în orice situație unei dispoziții naționale conform căreia trebuie să se prezume utilizarea unei mărci (marca 1) și în cazul în care marca (marca 1) este utilizată într-o formă diferită față de cea în care a fost înregistrată, fără ca diferențele să altereze caracterul distinctiv al mărcii (marca 1), precum și în cazul în care marca în forma în care este utilizată este de asemenea înregistrată (marca 2)?
2.
În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:
Dispoziția națională menționată la prima întrebare este compatibilă cu Directiva 89/104/CEE în cazul în care face obiectul unei interpretări restrictive, în sensul că nu se aplică unei mărci (marca 1) înregistrate numai în scopul de a asigura sau de a extinde domeniul de protecție al unei alte mărci (marca 2) înregistrate în forma în care este utilizată?
3.
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare sau al unui răspuns negativ la a doua întrebare:
(a)
Condițiile de utilizare a unei mărci înregistrate (marca 1) în sensul articolului 10 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din Directiva 89/104/CEE nu sunt întrunite,
(aa)
dacă titularul mărcii utilizează forma unui semn care diferă de forma înregistrată a mărcii (marca 1) și a unei alte mărci (marca 2) a titularului mărcii numai prin elemente care nu alterează caracterul distinctiv al mărcilor (marca 1 și marca 2);
(bb)
dacă titularul mărcii utilizează două forme de semne, dintre care niciuna nu corespunde mărcii înregistrate (marca 1), însă forma unui semn utilizat (forma 1) corespunde unei alte mărci înregistrate (marca 2) a titularului mărcii, iar forma celui de al doilea semn (forma 2) utilizat de titularul mărcii diferă de ambele mărci înregistrate (marca 1 și marca 2) prin unele elemente care nu alterează caracterul distinctiv al mărcilor și dacă forma acestui semn (forma 2) prezintă o similitudine mai pronunțată cu cealaltă marcă (marca 2) a titularului mărcii?
(b)
O instanță a unui stat membru poate să aplice o dispoziție națională [în speță, articolul 26 alineatul 3 a doua teză din MarkenG (Legea privind mărcile)] contrară unei dispoziții a unei directive [în speță, articolul 10 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din Directiva 89/104/CEE] în cazuri în care situația de fapt s-a definitivat înaintea pronunțării unei hotărâri de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene din care rezultă pentru prima dată indicii privind incompatibilitatea dispoziției naționale cu dispoziția directivei (în speță, Hotărârea din 13 septembrie 2007, II Ponte Finanziaria/OAPI [BAINBRIDGE], C-234/06. Rep., p. I-7333), dacă instanța națională apreciază că încrederea unei părți la procedura jurisdicțională în stabilitatea juridică a poziției sale garantate constituțional este mai importantă decât interesul privind transpunerea unei dispoziții a directivei?
(1) Prima directivă a Consiliului 89/104/CEE din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92)
Full & Egal Universal Law Academy