28.1.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 25/37
Recurs introdus la 18 noiembrie 2011 de Deltafina SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 9 septembrie 2011 în cauza T-12/06, Deltafina/Comisia
(Cauza C-578/11 P)
2012/C 25/71
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurentă: Deltafina SpA (reprezentanți: J.-F. Bellis și F. Di Gianni, avocați)
Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
—
Anularea în totalitate sau în parte a hotărârii atacate, în măsura în care prin aceasta se respinge acțiunea recurentei;
—
anularea în totalitate sau în parte a Deciziei Comisiei din 20 octombrie 2005, în măsura în care aceasta privește recurenta;
—
anularea sau reducerea amenzii aplicate recurentei, inclusiv în temeiul competenței de fond a Curții prevăzute la articolul 261 TFUE;
—
cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, pentru ca acesta să se pronunțe în conformitate cu aspectele de drept soluționate de Curtea de Justiție;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată din prezenta cauză, precum și a celor efectuate în procedura în fața Tribunalului.
Motivele și principalele argumente
Recursul se întemeiază pe patru motive.
1.
Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a concluzionat că Deltafina a încălcat obligația de cooperare prin faptul că nu a informat Comisia cu privire la divulgarea care a survenit referitor la informațiile privind colaborarea sa cu Comisia. În schimb, Tribunalul ar fi trebuit să se pronunțe cu privire la problema dacă, în lumina acordului la care au ajuns Comisia și Deltafina în cadrul reuniunii referitoare la „regulile jocului”, din 14 martie 2002, Comisia putea să concluzioneze în mod legitim că Deltafina a încălcat obligația de cooperare întrucât la reuniunea APTI din 4 aprilie 2002 a dezvăluit faptul că a formulat o cerere de imunitate.
Procedând astfel, Tribunalul s-ar fi substituit părților prin definirea ex post a modalităților obligației de cooperare a Deltafina, ar fi omis să se pronunțe asupra motivului principal invocat de Deltafina și ar fi încălcat dreptul la apărare al Deltafina.
2.
Tribunalul nu a constatat faptele în mod adecvat și corect, întrucât, în loc să recurgă la activitățile de cercetare judecătorească prevăzute la articolul 65 din propriul Regulament de procedură, a audiat în cursul ședinței doi participanți la reuniunea din 14 martie 2002 privind „regulile jocului” potrivit unei proceduri neconforme și care ar fi fost, prin urmare, viciată, fără să fi respectat, așadar, garanțiile prevăzute la articolele 68-76 din Regulamentul de procedură, și a ignorat principiile fundamentale privind administrarea probelor.
3.
Tribunalul a încălcat principiul duratei rezonabile a procedurii. Astfel, procedura în fața Tribunalului a avut o durată excesivă, întrucât a durat cinci ani și opt luni și întrucât au trecut mai mult de 43 de luni între terminarea procedurii scrise și decizia de deschidere a procedurii orale.
4.
În sfârșit, Tribunalul a refuzat în mod nelegal să se pronunțe, în temeiul competenței sale de fond, cu privire la argumentul potrivit căruia amenda aplicată Deltafina era disproporționată și discriminatorie, în măsura în care Comisia a aplicat același nivel al reducerii amenzii în privința Deltafina și în privința Dimon Italia, în pofida diferenței semnificative între contribuțiile acestora la constatarea încălcării. În hotărârea pronunțată în cauza Nintendo/Comisia, T-13/03, s-a stabilit principiul potrivit căruia Comisia nu poate încălca principiul egalității de tratament în aprecierea colaborării furnizate de întreprinderi în cursul procedurii administrative, aceasta trebuind să fie comparată atât din punct de vedere cronologic, cât și din punct de vedere calitativ.
Full & Egal Universal Law Academy