28.1.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 25/37
Recurs introdus la 22 noiembrie 2011 de Muhamad Mugraby împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 6 septembrie 2011 în cauza T-292/09: Muhamad Mugraby/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană
(Cauza C-581/11 P)
2012/C 25/72
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurent: Muhamad Mugraby (reprezentant: S. Delhaye, Advocate)
Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană
Concluziile recurentului
Recurenta solicită Curții:
1.
constatarea faptului că Comisia nu a acționat cu privire la:
(i)
cererea prezentată de recurent în vederea adresării din partea Comisiei a unei recomandări Consiliului privind suspendarea acordării asistenței comunitare Libanului, astfel cum se prevede la articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 (1), aceste măsuri fiind atât necesare cât și disponibile în temeiul respectivului regulament;
(ii)
cererea prezentată de recurent prin care solicita Comisiei, în calitatea sa de organ direct responsabil pentru punerea în aplicare a diferitelor programe de asistență comunitară acordată Libanului, să suspende punerea în aplicare a acestor programe atât timp cât Libanul nu încetează să încalce în mod permanent drepturile fundamentale, și în special cele ale recurentului;
2.
constatarea faptului că, în calitatea sa de parte a Consiliului de asociere Uniunea Europeană-Liban, Consiliul nu a acționat cu privire la cererea reclamantului prin care solicita Comisiei să recomande Consiliului să adopte măsuri specifice și eficiente privind asistența acordată de către Uniunea Europeană Libanului în temeiul Acordului de asociere (2), în scopul ca părțile să își îndeplinească obligațiile în temeiul acestui acord;
3.
constatarea faptului că este angajată răspunderea extracontractuală a Uniunii Europene, a Comisiei, în calitatea sa de gardian al tratatelor și de organ direct responsabil de punerea în aplicare a diferitelor programe ale Uniunii de asistență acordată Libanului, și a Consiliului, în calitatea sa de parte a Consiliului de asociere Uniunea Europeană Liban, pentru prejudiciile suferite de către recurent ca urmare a faptului că, în mod sistematic, sistematic acestea nu au utilizat în mod efectiv, începând cu decembrie 2002, resursele și instrumentele disponibile pentru o aplicare efectivă a clauzei privind drepturile omului din Acordul de asociere;
4.
obligarea Comisiei, în parte cu titlu de reparație în natură, să propună Consiliului să suspende Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Liban, atât timp cât Libanul nu respectă articolul 2 din Acordul de asociere în ceea ce îl privește pe recurent;
5.
obligarea Comisiei să limiteze executarea programelor de asistență actuale (care sunt executate și/sau supervizate de Comisie) la acele programe care sunt destinate în mod specific să promoveze drepturile fundamentale și care nu constituie un ajutor financiar acordat autorităților libaneze, atât timp cât Libanul nu respectă articolul 2 din Acordul de asociere în ceea ce îl privește pe recurent;
6.
obligarea Consiliului să invite Comisia să adreseze o recomandare astfel cum se subliniază la punctul 4 de mai sus și să acționeze în același scop prin intermediul instituțiilor Acordului de asociere și
7.
obligarea Uniunii Europene, a Consiliului și a Comisiei, pârâte în primă instanță, să despăgubească pe reclamant pentru prejudiciile materiale și morale, până la concurența unei sume care urmează a fi stabilită ex aequo et bono și care se ridică la minimum 5 000 000 EUR, cât și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Recurentul susține că ordonanța atacată trebuie anulată pentru următoarele motive:
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept:
—
prin respingerea cererii introductive pentru motive de inadmisibilitate, deși nu existau motive de inadmisibilitate;
—
prin încălcarea dreptului recurentului de a indica toți pârâții;
—
prin încălcarea dreptului la apărare al recurentului, deoarece argumentele invocate de recurent nu au fost luate în considerare;
—
prin omisiunea de a hotărî cu privire la cererile având ca obiect acordarea de reparații, prezentate de recurent;
—
prin neluarea în considerare a dreptului Uniunii Europene și a obligațiilor Uniunii Europene potrivit dreptului internațional și prin întemeierea ordonanței pe regulamente adoptate de către una dintre instituțiile Uniunii Europene.
De asemenea, recurentul susține că Tribunalul a interpretat eronat Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Liban și că lipsește un temei juridic pentru interpretarea Tribunalului referitoare la „puterea largă de apreciere” și a constatărilor acestuia în sensul că nu are competența de a adopta ordine privind Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană.
Ca urmare a celor de mai sus, recurentul susține că, în ceea ce îl privește, Tribunalul a săvârșit o denegare de dreptate.
(1) Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispozițiilor generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate și de parteneriat (JO L 310, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 50, p. 164).
(2) Acordul interimar privind comerțul și aspectele legate de comerț între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Republica Liban, pe de altă parte (JO 2002 L 262, p. 2).
Full & Egal Universal Law Academy