28.1.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 25/41
Recurs introdus la 24 noiembrie 2011 de Omnicare, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) pronunțate la 9 septembrie 2011 în cauza T-290/09 — Omnicare, Inc./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Astellas Pharma GmbH
(Cauza C-588/11 P)
2012/C 25/77
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Omnicare, Inc. (reprezentant: M. Edenborough QC)
Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Astellas Pharma GmbH
Concluziile recurentei
Reclamanta solicită anularea hotărârii atacate. În plus, reclamanta solicită obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată aferente atât procedurii în fața Curții cât și procedurii desfășurate în fața Tribunalului.
Motivele și principalele argumente
Reclamanta invocă un singur motiv, respectiv împrejurarea că Tribunalul a făcut o greșită aplicare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1) („noul regulament”). Prezenta cauză privește opoziția formulată de Astellas Pharma GmbH (anterior Yamanouchi Pharma GmbH) („persoana care a formulat opoziția”) în temeiul mărcii germane nr. 394010348, înregistrată de persoana care a formulat opoziția, și al pretinsei existențe a unui risc de confuzie în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (2) („vechiul regulament”) (dar care, în ceea ce privește părțile relevante, este identic cu noul regulament). Cum marca anterioară a fost înregistrată cu mai mult de cinci ani înainte de formularea opoziției, persoana care a formulat opoziția trebuia să probeze că marca a făcut obiectul unei utilizări serioase pentru a o putea invoca în susținerea opoziției sale.
Reclamanta arată că în mod eronat Tribunalul a statuat că marca anterioară invocată de persoana care a formulat opoziția a făcut, potrivit legii, obiectul unei utilizări serioase. Nu se contestă că marca în discuție a făcut într-adevăr obiectul unei utilizări în cursul unor operații comerciale efectuate de către sau cu consimțământul persoanei care a formulat opoziția în raport cu serviciile pentru care era înregistrată aceasta. Totuși, acea utilizare era legată de prestarea de servicii cu titlu gratuit. De aceea, ea nu poate fi invocată, în drept, pentru a dovedi că marca a făcut obiectul unei utilizări serioase. Acest aspect a făcut obiectul unei jurisprudențe care, potrivit reclamantei, (a) a fost greșit aplicată de Tribunal și care, (b) este în orice caz contradictorie. Prin urmare, problema consecințelor juridice care rezultă dintr-o asemenea situație de fapt trebuie rezolvată de Curte.
(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
(2) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).
Full & Egal Universal Law Academy