17.3.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 80/6
Recurs introdus la 29 noiembrie 2011 de Centrotherm Systemtechnik GmbH gegen das Urteil des Gerichts împotriva Hotărârii Tribunalului (camera a șasea) din 15 septembrie 2011 în cauza T-427/09, centrotherm Clean Solutions GmbH & Co. KG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
(Cauza C-609/11)
2012/C 80/08
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurent: Centrotherm Systemtechnik GmbH (reprezentanți: A. Schulz și C. Onken, avocați)
Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului din 15 septembrie 2011 în cauza T-427/09;
—
respingerea acțiunii formulate de centrotherm Clean Solutions GmbH & Co. KG împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 25 august 2009 în cauza R 6/2008-4;
—
obligarea centrotherm Clean Solutions GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prezentul recurs este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului prin care se respinge acțiunea recurentei formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 25 august 2009, într-o procedură de decădere între centrotherm Clean Solutions GmbH & Co. KG și Centrotherm Systemtechnik GmbH.
Recurenta invocă următoarele motive în susținerea recursului:
1.
Decizia atacată încalcă articolul 65 din Regulamentul nr. 207/2009 (1) și articolul 134 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. În temeiul acestor dispoziții, Tribunalul are obligația de a lua în considerare toate motivele și cauzele de inadmisibilitate invocate de recurentă.
2.
În plus, hotărârea atacată este incompatibilă cu articolul 51 alineatul (1) litera (a) și cu articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009. Aceasta pornește de la premisa eronată potrivit căreia recurenta este cea care are sarcina probei cu privire la utilizarea aptă să păstreze drepturile aferente mărcii atacate. Astfel, este adevărat că, pe de o parte, în procedura de decădere prevăzută la articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, prevalează principiul potrivit căruia Oficiul efectuează o examinare din oficiu a faptelor. Pe de altă parte, reiese din dispozițiile și din logica Regulamentului nr. 207/2009, și, în special dintr-o comparație între dispozițiile cu privire la decădere și cele cu privire la opoziție și declararea nulității pentru motive relative de refuz, că, într-o procedură de decădere, în principiu, nu titularul mărcii atacate este cel care trebuie să facă dovada utilizării.
Rezultă în special că refuzul Oficiului de a lua în considerare elemente de probă pentru motivul că acestea nu au fost furnizate în timp util, astfel cum se pretinde, nu este justificat.
3.
Prin faptul că a considerat, în mod eronat, contrar jurisprudenței Curții, că noțiunea „utilizare serioasă” se opune noțiunii „utilizare chiar minimă”, Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009.
4.
În sfârșit, afirmația Oficiului, care nu a fost repusă în discuție de Tribunal, potrivit căreia declarația pe onoare dată de administratorul recurentei nu constituie un element de probă în temeiul articolului 78 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 207/2009, este incorectă și este în contradicție cu jurisprudența Tribunalului însăși.
(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului, din 26 februarie 2009, privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy