24.3.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 89/3
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Curtea de Apel Oradea (România) la data de 27 decembrie 2011 — SC Scandic Distilleries SA/Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili
(Cauza C-663/11)
2012/C 89/05
Limba de procedură: româna
Instanța de trimitere
Curtea de Apel Oradea
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: SC Scandic Distilleries SA
Pârâtă: Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili
Întrebările preliminare
1.
Contravine dreptului european (art. 7 și 22 din Directiva 92/12/CEE (1), respectiv considerentelor directivei) refuzul autorităților fiscale române de a da curs unei cereri de restituire a accizelor, în condițiile în care:
(a)
comerciantul care solicită restituirea accizelor a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor tehnice prevăzute de legislația națională pentru admisibilitatea cererii de restituire și în special a celor referitoare la: (i) dovada plății accizelor în România; (ii) dovada expedierii produselor accizabile într-un alt stat membru;
(b)
potrivit exigențelor legislației fiscale române (art. 1926 Cod fiscal, pct. 184 din Normele metodologice prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 și anexa nr. 11 la titlul VII din Codul fiscal), unele documente ce trebuiau să însoțească cererea de restituire puteau fi furnizate doar după livrarea produselor accizabile într-un alt stat membru;
(c)
legislația fiscală română [art. 184 alin. (4) din Normele metodologice, cu trimitere la art. 135 Cod de procedură fiscală] prevede un termen general de 5 ani pentru orice cerere de restituire/rambursare?
2.
Art. 22 [alin. (2)] lit. (a) din Directiva 92/12/CEE trebuie interpretat în sensul că neformularea de către un comerciant a unei cereri de restituire a accizelor în statul membru unde accizele au fost plătite, înainte de livrarea produselor accizabile către un alt stat membru unde produsele sunt destinate consumului, conduce la pierderea dreptului comerciantului de a obține restituirea accizelor plătite?
3.
În cazul în care răspunsul la a doua întrebare este afirmativ, soluția pierderii dreptului comerciantului de a obține restituirea accizelor, proiectată într-o dublă impozitare a acelorași produse accizabile (în statul membru unde produsele accizabile au fost inițial eliberate pentru consum și respectiv în statul membru unde produsele sunt destinate consumului), este conformă cu principiul neutralității fiscale?
4.
În cazul în care răspunsul la a doua întrebare este afirmativ, termenul extrem de scurt cuprins între data plății accizelor pentru produsele eliberate pentru consum într-un stat membru și data expedierii produselor accizabile către un alt stat membru, unde acestea sunt destinate consumului, poate fi considerat ca fiind conform cu principiile echivalenței și efectivității? Sub acest aspect, prezintă relevanță faptul că termenul general în care se poate solicita restituirea/rambursarea unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuții în statul membru în cauză este semnificativ mai lung?
(1) Directiva Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse (JO L 76, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 129).
Full & Egal Universal Law Academy