Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 12 iulie 2012 —
Tate & Lyle Investments
(Cauza C-384/11)
„Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură — Articolul 63 TFUE — Legislație fiscală — Distribuire de dividende — Reținere la sursă — Prevenirea sau atenuarea impozitării în lanț — Tratament diferențiat al societăților beneficiare rezidente și al societăților beneficiare nerezidente”
Libera circulație a capitalurilor și libertatea plăților — Restricții — Legislație fiscală — Impozit pe profit — Reglementare națională care supune dividendele distribuite, în urma unei operațiuni de scindare, de o societate rezidentă către o societate nerezidentă, unei impozitări mai oneroase decât cea aplicată dividendelor distribuite în orice caz societăților rezidente în statul membru respectiv — Inadmisibilitate — Limite — Neutralizarea efectelor restricției prin imputarea impozitului reținut la sursă asupra impozitului datorat în alt stat membru, în conformitate cu o convenție de evitare a dublei impuneri — Aprecierea de către instanța națională (art. 63 TFUE) (a se vedea punctele 18-46 și disp.)
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Rechtbank van eerste aanleg te Brussel — Interpretarea articolului 63 TFUE — Restricții privind libera circulație a capitalurilor — Legislație fiscală — Impozit pe profit — Impozitarea dividendelor — Reglementare națională care prevede reținerea la sursă a unei cote de 10 % din dividendele distribuite de societățile rezidente, precum și din veniturile asimilate — Posibilitate de deducere numai pentru societățile rezidente a cuantumului acestei rețineri din impozitul pe profit
Dispozitivul
Articolul 63 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații a unui stat membru, precum cea în discuție în cauza principală, care supune unei rețineri la sursă dividendele distribuite de o societate rezidentă către societăți beneficiare rezidente și nerezidente care dețin o participație mai mică de 10 % la capitalul acestei societăți care distribuie dividendele, dar a căror valoare de achiziție este de cel puțin 1,2 milioane de euro, și care prevede numai pentru societățile beneficiare rezidente un sistem care permite atenuarea impozitării în lanț. Atunci când un stat membru invocă o convenție de evitare a dublei impuneri încheiată cu alt stat membru, este de competența instanței naționale să stabilească dacă este necesar să se țină seama de această convenție în litigiul cu care este sesizată și, după caz, să verifice dacă aceasta permite neutralizarea efectelor restricției privind libera circulație a capitalurilor.
Full & Egal Universal Law Academy