5.3.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 72/22
Acțiune introdusă la 7 ianuarie 2011 — Export Development Bank of Iran/Consiliul
(Cauza T-4/11)
2011/C 72/38
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Export Development Bank of Iran (reprezentant: J. M. Thouvenin, avocat)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile reclamantei
—
Anularea Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului, în măsura în care o privește;
—
declararea inaplicabilității Deciziei 2010/413/PESC în privința reclamantei;
—
anularea articolului 16 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului, în măsura în care o privește pe reclamantă;
—
anularea deciziei luate de Consiliu de a înscrie numele reclamantei în lista ce figurează în anexa VIII la Regulamentul Consiliului (UE) nr. 961/2010;
—
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive:
1.
Primul motiv întemeiat pe lipsa bazei legale a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (1) și/sau a articolului 16 alineatul (2) literele (a) și (b) din acesta;
—
ca prim aspect al acestui motiv, reclamanta susține că articolul 215 TFUE nu ar putea servi drept temei juridic pentru Regulamentul nr. 961/2010, din moment ce Decizia 2010/413/PESC nu prevede aceasta;
—
ca un al doilea aspect, reclamanta susține că articolul 215 TFUE nu ar putea servi drept temei juridic pentru Regulamentul nr. 961/2010, din moment ce Decizia 2010/413/PESC nu a fost adoptată în conformitate cu capitolul 2 din titlul V al TUE. Această decizie ar trebuie așadar înlăturată, ca fiind inaplicabilă în speță.
2.
Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului internațional prin articolul 16 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 961/2010, întrucât aceste dispoziții ar constitui aplicarea unei decizii a Consiliului de securitate și ar încălca principiul neingerinței consacrat în dreptul internațional.
3.
Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 215 TFUE, procedura de înscriere în lista din anexa VIII fiind în contradicție cu cea prevăzută la articolul 215 TFUE.
4.
Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, a dreptului la o bună administrare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, în măsura în care Consiliul nu ar fi respectat dreptul reclamantei de a fi ascultată, nu și-ar fi motivat în mod suficient decizii și nu i-ar fi permis acesteia accesul la dosar.
5.
Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității:
—
reclamanta susține mai întâi că deciziile contestate sunt inadecvate, în măsura în care înghețarea fondurilor și a altor resurse administrate de reclamantă ar reprezenta înghețarea unor fonduri și resurse care nu sunt la dispoziția sa și care ar aparține clienților săi;
—
reclamanta susține în continuare că sancțiunea care îi este aplicată este disproporționată în raport cu faptele care îi sunt reproșate și că aceasta se întemeiază pe fapte vechi și nedetaliate.
6.
Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului la respectarea proprietății, restrângerea dreptului de proprietate fiind disproporționată, în măsura în care dreptul său la apărare nu a fost respectat pe parcursul procedurii.
7.
Al șaptelea motiv întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării, în măsura în care reclamanta ar fi fost sancționată fără să se fi stabilit dacă a participat cu bună știință și în mod deliberat la activitățile având ca obiect sau ca efect eludarea măsurilor restrictive.
(1) JO L 281, p. 1
Full & Egal Universal Law Academy