26.11.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 347/38
Acțiune introdusă la 27 septembrie 2011 — Al-Aqsa/Consiliul
(Cauza T-503/11)
2011/C 347/69
Limba de procedură: olandeza
Părțile
Reclamantă: Stichting Al-Aqsa (Heerlen, Țările de Jos) (reprezentant: A. van Eik, avocat)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
constatarea nulității Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 687/2011 al Consiliului, în măsura în care este aplicabil reclamantei;
—
constatarea faptului că Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 nu este aplicabil reclamantei;
—
obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă 10 motive.
1.
Primul motiv se întemeiază pe faptul că Regulamentul de punere în aplicare nr. 687/2011 (1) încalcă, în măsura în care privește reclamanta, buna administrare a justiției și economia procedurii, din cauza recursurilor aflate încă pe rolul Curții împotriva Hotărârii Tribunalului din 9 septembrie 2010 și a deciziei ministrului afacerilor externe olandez din 18 aprilie 2011 privind aplicarea Sanctieregeling Terrorisme 2007-II (ordin al ministrului privind sancțiuni în materie de terorism) în cazul reclamantei.
2.
Al doilea motiv se întemeiază pe faptul că reclamanta nu se încadrează în domeniul de aplicare al Poziției comune (2).
3.
Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că lipsește o decizie a unei autorități competente potrivit articolului 1 alineatul (4) din Poziția comună. Nici decizia judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii din 3 iunie 2003, nici decizia din 18 aprilie 2011, potrivit căreia Sanctieregeling Terrorisme 2007-II era aplicabil reclamantei, nu ar putea fi calificate drept decizie a unei autorități competente.
4.
Al patrulea motiv se întemeiază pe faptul că nu există, în opinia reclamantei, nicio dovadă că reclamanta avea cunoștință de faptele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) litera (k) din Poziția comună.
5.
Al cincilea motiv se întemeiază pe faptul că nu se poate considera că reclamanta facilitează (încă) acte de terorism, întrucât acest lucru nu rezultă nici din decizia judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii din 3 iunie 2003, nici din decizia ministrului afacerilor externe olandez din 18 aprilie 2011 privind aplicarea Sanctieregeling Terrorisme 2007 II în cazul reclamantei.
6.
Al șaselea motiv se întemeiază pe o încălcare a normelor fundamentale de procedură și pe o depășire a puterii de apreciere. În opinia reclamantei, în mod neîntemeiat Consiliul nu a reexaminat și nu și-a îndeplinit sarcina probei care îi revine în cazul adoptării unei decizii de reincludere.
7.
Al șaptelea motiv se întemeiază pe o încălcare a principiului proporționalității.
8.
Al optulea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și pe încălcarea articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, din cauză că prin regulamentul de punere în aplicare se aduce atingere în mod disproporționat dreptului de a se bucura nestânjenit de proprietatea sa.
9.
Al nouălea motiv se întemeiază pe o încălcare a articolului 296 TFUE.
10.
Al zecelea motiv se întemeiază pe (încălcarea) dreptului la o cale de atac efectivă și a principiului dreptului la apărare, întrucât Consiliul nu a furnizat într-un mod adecvat informații specifice și concrete privind motivele pentru care menținerea pe listă este necesară.
(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 687/2011 al Consiliului din 18 iulie 2011 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentelor de punere în aplicare (UE) nr. 610/2010 și (UE) nr. 83/2011 (JO L 188, p. 2).
(2) Poziția comună a Consiliului din 27 decembrie 2001 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului (JO L 344, p. 93, Ediție specială, 18/vol. 1, p. 179).
Full & Egal Universal Law Academy