23.11.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 344/23
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 octombrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court — Irlanda) — Donal Brady/Environmental Protection Agency
(Cauza C-113/12) (1)
(Mediu - Directiva 75/442/CEE - Gunoi de grajd produs și stocat într o fermă de creștere a porcilor în așteptarea cedării sale către producători agricoli care îl utilizează ca fertilizant pe terenurile lor - Calificarea drept „deșeu” sau „subprodus” - Condiții - Sarcina probei - Directiva 91/676/CEE - Lipsa transpunerii - Răspundere personală a producătorului cu privire la respectarea de către acești producători agricoli a dreptului Uniunii privind gestiunea deșeurilor și a fertilizanților)
2013/C 344/38
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
Supreme Court
Părțile din procedura principală
Reclamant: Donal Brady
Pârât: Environmental Protection Agency
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Supreme Court — Interpretarea articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (JO L 194, p. 39), astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE a Consiliului din 18 martie 1991 (JO L 78, p. 32) — Noțiunea de deșeuri — Gunoi de grajd de origine porcină furnizat agricultorilor ca îngrășământ de către un crescător de porcine — Dreptul unui stat membru de a impune ca un crescător de porcine să răspundă personal în cazul în care agricultorii care utilizează gunoiul de grajd de origine porcină ca îngrășământ pe terenurile lor nu respectă dreptul Uniunii privind controlul deșeurilor
Dispozitivul
1.
Articolul 1 litera (a) primul paragraf din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile, astfel cum a fost modificată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei din 24 mai 1996, trebuie interpretat în sensul că gunoiul de grajd produs într o exploatație de creștere intensivă a porcilor și stocat în așteptarea livrării sale către producători agricoli pentru a fi utilizat de aceștia ca fertilizant pe terenurile lor nu constituie un „deșeu” în sensul dispoziției menționate, ci un subprodus, în cazul în care respectivul producător intenționează să comercializeze acest gunoi de grajd în condiții economice avantajoase pentru el, în cadrul unui proces ulterior, cu condiția ca această reutilizare să nu fie numai eventuală, ci certă, fără transformare prealabilă și în continuarea procesului de producție. Revine instanțelor naționale sarcina de a verifica, ținând seama de toate circumstanțele pertinente care caracterizează situațiile deduse judecății, dacă sunt îndeplinite aceste criterii.
2.
Dreptul Uniunii ne se opune ca sarcina probei că sunt îndeplinite criteriile care permit să se considere că o substanță precum gunoiul de grajd produs, stocat și cedat în circumstanțe precum cele din cauza principală constituie un subprodus să revină producătorului acestui gunoi de grajd, cu condiția să nu rezulte o atingere adusă eficacității acestui drept și în special a Directivei 75/442, astfel cum a fost modificată prin Decizia 96/350, și să fie asigurată respectarea obligațiilor care decurg din acesta, în special obligația constând în neaplicarea dispozițiilor acestei directive unor substanțe care, prin aplicarea criteriilor menționate, trebuie, conform jurisprudenței Curții, să fie considerate subproduse care nu intră sub incidența directivei menționate.
3.
Articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din Directiva 75/442, astfel cum a fost modificată prin Decizia 96/350, trebuie interpretat în sensul că, în lipsa transpunerii, în dreptul unui stat membru, a Directivei 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, nu se poate considera că efluenții de la complexe zootehnice produși în cadrul unei exploatații porcine situate în statul membru menționat sunt, datorită existenței acestei din urmă directive, „reglementați de o altă legislație” în sensul respectivei dispoziții.
4.
În ipoteza în care gunoiul de grajd produs și deținut de o exploatație de creștere a porcilor trebuie calificat drept „deșeu” în sensul articolului 1 litera (a) primul paragraf din Directiva 75/442, astfel cum a fost modificată prin Decizia 96/350:
—
articolul 8 din această directivă trebuie interpretat în sensul că se opune ca deținătorul respectiv să fie autorizat, indiferent de condiții, să se debaraseze de acest deșeu cedându-l unui producător agricol care îl utilizează ca fertilizant pe terenurile sale, dacă se dovedește că respectivul producător nu este nici titularul autorizației prevăzute la articolul 10 din directiva menționată, nici scutit de deținerea unei astfel de autorizații și înregistrat în conformitate cu dispozițiile articolului 11 din această directivă și
—
articolele 8, 10 și 11 din directiva menționată, coroborate, trebuie interpretate în sensul că se opun ca cedarea acestui deșeu de către deținătorul menționat unui producător agricol, care îl utilizează ca fertilizant pe terenurile sale și care este titularul unei autorizații prevăzute la respectivul articol 10 sau scutit de deținerea unei astfel de autorizații și înregistrat în conformitate cu respectivul articol 11, să fie condiționată de asumarea responsabilității de către acest deținător pentru respectarea de către celălalt producător a normelor aplicabile operațiunilor de valorificare efectuate de acest producător în temeiul dreptului Uniunii privind gestiunea deșeurilor și a fertilizanților.
(1) JO C 151, 26.5.2012.
Full & Egal Universal Law Academy