23.11.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 344/26
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Pensionsversicherungsanstalt/Peter Brey
(Cauza C-140/12) (1)
(Libera circulație a persoanelor - Cetățenia Uniunii - Directiva 2004/38/CE - Drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) - Persoană care nu mai are calitatea de lucrător - Titular al unei pensii pentru limită de vârstă - Condiția de a dispune de resurse suficiente pentru a nu deveni o sarcină pentru „sistemul de asistență socială” al statului membru gazdă - Cerere privind o prestație specială în numerar de tip necontributiv - Supliment compensatoriu destinat să completeze pensia pentru limită de vârstă - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Articolul 3 alineatul (3) și articolul 70 - Competența statului membru de reședință - Condiții de acordare - Drept de ședere legal pe teritoriul național - Conformitate cu dreptul Uniunii)
2013/C 344/43
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Oberster Gerichtshof
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Pensionsversicherungsanstalt
Pârât: Peter Brey
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Oberster Gerichtshof — Interpretarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56), cu modificările ulterioare — Drept de ședere al unui cetățean al Uniunii, care și-a încetat activitatea profesională, pentru o perioadă mai mare de 3 luni pe teritoriul unui alt stat membru — Situație în care cetățeanul respectiv beneficiază de o pensie mai mică decât venitul minim de subzistență din statul membru gazdă și, din acest motiv, a solicitat acordarea unei alocații compensatorii suplimentare („Ausgleichszulage”), care este o prestație specială în numerar necontributivă
Dispozitivul
Dreptul Uniunii, astfel cum rezultă în special din dispozițiile articolului 7 alineatul (1) litera (b), ale articolului 8 alineatul (4) și ale articolului 24 alineatele (1) și (2) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru, precum cea în discuție în litigiul principal, care exclude, chiar și pentru perioada ulterioară primelor trei luni de ședere, în toate situațiile și în mod automat acordarea unei prestații precum suplimentul compensatoriu prevăzut la articolul 292 alineatul 1 din Legea generală privind securitatea socială (Allgemeines Sozialversicherungsgesetz), astfel cum a fost modificată, începând cu 1 ianuarie 2011, prin Legea privind bugetul pentru anul 2011 (Budgetbegleitgesetz 2011), unui resortisant al unui alt stat membru inactiv din punct de vedere economic, pentru motivul că acesta, deși i s-a eliberat un certificat de înregistrare, nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de un drept de ședere legal pentru o perioadă mai mare de trei luni pe teritoriul primului stat membru, din moment ce existența unui astfel de drept de ședere este subordonată cerinței ca acest resortisant să dispună de resurse suficiente pentru a nu solicita prestația amintită.
(1) JO C 165, 9.6.2012.
Full & Egal Universal Law Academy