29.3.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 93/6
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 23 ianuarie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Hamburg — Germania) — DMC Beteiligungsgesellschaft mbH/Finanzamt Hamburg-Mitte
(Cauza C-164/12) (1)
(Fiscalitate - Impozit pe profit - Transferul participațiilor deținute într-o societate de persoane într-o societate de capital - Valoare contabilă - Valoare estimată - Convenție pentru evitarea dublei impuneri - Impozitare imediată a plusvalorilor latente - Diferență de tratament - Restricții privind libera circulație a capitalurilor - Menținerea repartizării competenței de impozitare între statele membre - Proporționalitate)
2014/C 93/08
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Finanzgericht Hamburg
Părțile din procedura principală
Reclamantă: DMC Beteiligungsgesellschaft mbH
Pârât: Finanzamt Hamburg-Mitte
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Finanzgericht Hamburg — Interpretarea articolului 43 CE (devenit articolul 49 TFUE) — Societăți, stabilite în alt stat membru, care aduc ca aport în natură într-o societate de capitaluri națională participații la o întreprindere în schimbul unor părți sociale ale acestei societăți — Reglementare care prevede că, într-un astfel de caz, aportul de capital trebuie să fie înscris în bilanțul societății de capitaluri în funcție de valoarea sa reală, iar nu de valoarea sa contabilă, anticipând astfel impozitarea valorilor mobiliare nerealizate — Posibilitatea de a plăti impozitele în cauză în cinci tranșe anuale, cu condiția existenței unei garanții de plată
Dispozitivul
1.
Articolul 63 TFUE trebuie interpretat în sensul că obiectivul de menținere a repartizării competenței de impozitare între statele membre poate justifica o reglementare a unui stat membru care impune stabilirea valorii activelor aduse ca aport dintr-o societate în comandită simplă în capitalul unei societăți de capital cu sediul pe teritoriul acestui stat membru la valoarea estimată a acestora, determinând impozitarea, înainte de realizarea lor efectivă, a plusvalorilor latente aferente acestor active generate pe acest teritoriu, din moment ce statul membru respectiv nu poate în mod efectiv să își exercite competența fiscală asupra acestor plusvalori la momentul realizării lor efective, aspect care trebuie stabilit de instanța națională.
2.
O reglementare a unui stat membru care prevede o impozitare imediată a plusvalorilor latente generate pe teritoriul său nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de menținere a repartizării competenței de impozitare între statele membre în măsura în care, atunci când contribuabilul optează pentru o amânare a plății impozitului, obligația de constituire a unei garanții bancare este impusă în funcție de riscul real privind neplata impozitului.
(1) JO C 217, 21.7.2012.
Full & Egal Universal Law Academy