22.2.2014
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 52/13
Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Trento Sviluppo srl, Centrale Adriatica Soc coop/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato
(Cauza C-281/12) (1)
(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Practici comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori - Directiva 2005/29/CE - Articolul 6 alineatul (1) - Noțiunea „acțiune înșelătoare” - Caracter cumulativ al condițiilor enumerate de dispoziția în cauză)
2014/C 52/21
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Consiglio di Stato
Părțile din procedura principală
Reclamante: Trento Sviluppo srl, Centrale Adriatica Soc coop
Pârâtă: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Consiglio di Stato — Interpretarea articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260) — Noțiunea „acțiune înșelătoare” — Caracter cumulativ al condițiilor enumerate de dispoziția în cauză.
Dispozitivul
O practică comercială trebuie să fie calificată drept „înșelătoare” în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) în cazul în care această practică, pe de o parte, conține informații false sau poate induce în eroare consumatorul mediu și, pe de altă parte, este de natură să determine o decizie comercială pe care consumatorul nu ar fi luat-o în altă situație. Articolul 2 litera (k) din această directivă trebuie interpretat în sensul că intră sub incidența noțiunii „decizie comercială” orice decizie care are legătură directă cu aceea de a achiziționa sau de a nu achiziționa un produs.
(1) JO C 235, 4.8.2012.
Full & Egal Universal Law Academy