23.11.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 344/31
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 septembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Laufen — Germania) — proceduri penale împotriva Gjoko Filev, Adnan Osmani
(Cauza C-297/12) (1)
(Spațiul de libertate, securitate și justiție - Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală - Directiva 2008/115/CE - Articolul 11 alineatul (2) - Decizie de returnare însoțită de o interdicție de intrare - Durata interdicției de intrare, limitată în principiu la cinci ani - Reglementare națională care prevede interdicția de intrare fără limitare în timp în absența unei cereri de limitare - Articolul 2 alineatul (2) litera (b) - Resortisanți ai țărilor terțe care fac obiectul returnării ca sancțiune de drept penal sau ca urmare a unei sancțiuni de drept penal - Neaplicarea directivei)
2013/C 344/53
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Amtsgericht Laufen
Părțile din procedura penală principală
Gjoko Filev, Adnan Osmani
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Amtsgericht Laufen — Interpretarea articolului 2 alineatul (2) litera (b) și a articolului 11 alineatul (2) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, p. 98) — Interdicție de intrare pe teritoriul național legată de o decizie de returnare — Durata maximă a acestei interdicții — Legislație națională care prevede o interdicție de intrare pe teritoriul național cu o durată nelimitată pentru străinii care au făcut obiectul unei decizii de îndepărtare și care sancționează încălcarea acestei interdicții cu o amendă sau cu o pedeapsă care poate ajunge până la trei ani de închisoare — Transpunere tardivă a directivei — Efect direct al dispozițiilor acesteia — Posibilitate, prevăzută de legislația națională, de a solicita limitarea în timp a efectelor interdicției — Interdicție de intrare limitată, în această ipoteză, la o durată de cinci ani, sub rezerva lipsei unei condamnări penale sau a unei amenințări pentru ordinea publică și siguranța publică — Resortisanți ai unor țări terțe care au făcut obiectul unei decizii de îndepărtare de mai mult de cinci ani
Dispozitivul
1.
Articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale precum articolul 11 alineatul (1) din Legea privind șederea, munca și integrarea străinilor pe teritoriul federal (Gesetz über den Aufenthalt, die Erwerbstätigkeit und die Integration von Ausländern im Bundesgebiet), care subordonează limitarea duratei unei interdicții de intrare introducerii de către resortisantul unei țări terțe a unei cereri vizând obținerea beneficiului unei asemenea limitări.
2.
Articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2008/115 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o încălcare a unei interdicții de intrare și de ședere pe teritoriul unui stat membru care a fost pronunțată cu mai mult de cinci ani înainte de data fie a noii intrări pe acest teritoriu a resortisantului unei țări terțe, fie a intrării în vigoare a reglementării naționale de transpunere a acestei directive să atragă o sancțiune penală, în afară de cazul în care acest resortisant reprezintă o amenințare gravă pentru ordinea publică, siguranța publică sau securitatea națională.
3.
Directiva 2008/115 trebuie interpretată în sensul că se opune ca un stat membru să prevadă ca o măsură de expulzare sau de îndepărtare care este anterioară cu cinci ani sau mai mult perioadei cuprinse între data la care această directivă ar fi trebuit transpusă și data la care a fost efectuată această transpunere să poată servi din nou, ulterior, drept temei al unor urmăriri penale atunci când această măsură se întemeia pe o sancțiune penală în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din directiva menționată, iar acel stat membru a făcut uz de facultatea prevăzută de această dispoziție.
(1) JO C 250, 18.8.2012.
Full & Egal Universal Law Academy