3.8.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 225/36
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 27 iunie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Højesteret — Danemarca) — Malaysia Dairy Industries Pte. Ltd/Ankenævnet for Patenter og Varemærker
(Cauza C-320/12) (1)
(Apropierea legislațiilor - Directiva 2008/95/CE - Articolul 4 alineatul (4) litera (g) - Mărci - Condiții de dobândire și de păstrare a unei mărci - Refuzul înregistrării sau nulitatea - Noțiunea de rea credință a solicitantului - Cunoașterea de către solicitant a existenței unei mărci străine)
2013/C 225/62
Limba de procedură: daneza
Instanța de trimitere
Højesteret
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Malaysia Dairy Industries Pte. Ltd
Pârâtă: Ankenævnet for Patenter og Varemærker
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Højesteret — Interpretarea articolului 4 alineatul (4) litera (g) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 299, p. 25) — Refuzul înregistrării unei mărci sau declararea nulității unei mărci — Noțiunea de rea-credință — Solicitant care are sau trebuie sa aibă cunoștință de existența unei mărci străine la depunerea cererii de înregistrare a unei mărci — Anularea înregistrării ca marcă a unei sticle de lapte de plastic pentru motivul că solicitantul, la momentul depunerii cererii sale de înregistrare a mărcii, cunoștea marca similară anterioară utilizată în străinătate de o societate concurentă
Dispozitivul
1.
Articolul 4 alineatul (4) litera (g) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că noțiunea de rea credință potrivit acestei dispoziții constituie o noțiune autonomă de drept al Uniunii care trebuie interpretată în mod uniform în Uniunea Europeană.
2.
Articolul 4 alineatul (4) litera (g) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că, pentru a stabili existența relei credințe a autorului cererii de înregistrare a unei mărci potrivit acestei dispoziții, trebuie luați în considerare toți factorii relevanți specifici speței și existenți la momentul depunerii cererii de înregistrare. Împrejurarea că autorul acestei cereri știe sau trebuie să știe că un terț utilizează o marcă în străinătate la momentul depunerii cererii, care poate fi confundată cu marca a cărei înregistrare se solicită, nu este suficientă, în sine, pentru a stabili existența, conform dispoziției menționate, a relei credințe a autorului cererii respective.
3.
Articolul 4 alineatul (4) litera (g) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că nu permite statelor membre să instituie un regim de protecție specială a mărcilor străine care se deosebește de cel stabilit prin această dispoziție și este întemeiat pe faptul că autorul cererii de înregistrare a unei mărci cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască o marcă străină.
(1) JO C 258, 25.8.2012
Full & Egal Universal Law Academy