23.11.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 344/35
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 3 octombrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Sofiyski gradski sad — Bulgaria) — în procedura inițiată de Siegfried János Schneider
(Cauza C-386/12) (1)
(Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Domeniu de aplicare - Capacitatea persoanelor fizice - Competență exclusivă în materia drepturilor reale imobiliare - Întindere - Procedură necontencioasă privind dreptul unei persoane puse sub curatelă având domiciliul într un stat membru de a dispune de bunurile sale imobile situate într un alt stat membru)
2013/C 344/61
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Sofiyski gradski sad
Părțile din procedura principală
Siegfried János Schneider
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Sofiyski gradski sad — Interpretarea articolului 22 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001 L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) — Persoană fizică supusă interdicției judiciare parțiale în conformitate cu legislația statului său membru — Cerere formulată de această persoană într un alt stat membru, cu acordul tutorelui său, pentru a i permite să vândă imobilul pe care l a moștenit în acest stat — Competența instanței statului membru în care este situat imobilul — Aplicabilitatea articolului 22 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 în procedurile necontencioase
Dispozitivul
Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, și în special articolul 22 punctul 1 din acesta, trebuie interpretat în sensul că nu se aplică unei proceduri necontencioase inițiate de un resortisant al unui stat membru, declarat parțial incapabil prin punerea sub curatelă conform legislației acestui stat, în fața unei instanțe dintr un alt stat membru în vederea obținerii autorizării de a vinde cota sa parte dintr un bun imobil situat pe teritoriul acestui alt stat membru, întrucât o astfel de procedură ține de „capacitatea persoanelor fizice” în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat, care este exclusă din domeniul de aplicare material al acestuia.
(1) JO C 311, 13.10.2012.
Full & Egal Universal Law Academy