CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
ELEANOR SHARPSTON
prezentate la 19 decembrie 2013 ( 1 )
Cauza C‑515/12
„4finance” UAB
împotriva
Valstybinė vartotojų teisių apsaugos tarnybași
Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos
[cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Lituania)]
„Protecția consumatorilor — Practici comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori — Sistem piramidal — Necesitatea plății unei cotizații de către consumatori pentru a se înscrie într‑un sistem piramidal — Necesitatea existenței unei legături între cotizația plătită de noii membri și sumele plătite membrilor existenți — Relevanța cuantumului cotizației”
1.
Directiva 2005/29/CE (denumită în continuare „Directiva privind practicile comerciale neloiale” sau „directiva”) ( 2 ) interzice, printre altele, sistemele de promovare piramidală (denumite în continuare „sisteme piramidale”). Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas (Curtea Administrativă Supremă) (Lituania) adresează trei întrebări cu privire la interpretarea directivei în raport cu aceste sisteme. Această instanță solicită să se stabilească dacă, pentru a se considera că un sistem piramidal intră în domeniul de aplicare al directivei, consumatorii trebuie să plătească o cotizație. În cazul unui răspuns afirmativ, trebuie să se stabilească de asemenea că sistemul în cauză este finanțat prin plata acestor cotizații, iar cuantumul necesar pentru intrarea în sistem este un element relevant?
Legislația
Directiva
2.
Considerentele (2)-(6) ale directivei precizează că instituirea unei serii de norme uniforme care îmbunătățesc funcționarea pieței interne reprezintă un obiectiv fundamental. Considerentele (7) și (8) menționează că directiva „reglementează practicile comerciale cu scopul direct de influențare a deciziilor comerciale ale consumatorilor în legătură cu produsele” și, respectiv, „protejează în mod direct interesele economice ale consumatorilor împotriva practicilor comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori”. Potrivit considerentului (11), directiva „creează un nivel comun ridicat de protecție a consumatorilor”, stabilind o „interdicție generală unică a practicilor comerciale neloiale care denaturează comportamentul economic al consumatorilor”. Considerentul (12) este redactat astfel: „Armonizarea va crește în mod semnificativ securitatea juridică, atât pentru consumatori, cât și pentru comercianți. Consumatorii și comercianții vor putea, astfel, să se sprijine pe un cadru de reglementare unic, bazat pe concepte juridice clar definite, care să reglementeze toate aspectele practicilor comerciale neloiale în cadrul Uniunii Europene. În consecință, se vor elimina barierele care își au originea în fragmentarea normelor privind practicile comerciale neloiale care dăunează intereselor economice ale consumatorilor și va fi posibilă realizarea pieței interne în acest domeniu”. Considerentul (17) menționează: „Este recomandabil ca practicile comerciale neloiale în toate situațiile să fie identificate pentru a asigura o securitate juridică mai mare. În consecință, anexa I cuprinde lista completă a tuturor practicilor de acest fel. Acestea sunt singurele practici comerciale care pot fi considerate neloiale fără o evaluare de la caz la caz în conformitate cu dispozițiile articolelor 5-9. Lista poate fi modificată numai prin revizuirea directivei”.
3.
Articolul 1 definește obiectivul directivei ca fiind acela de „a contribui la buna funcționare a pieței interne și de a realiza un nivel ridicat de protecție a consumatorilor prin apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind practicile comerciale neloiale care aduc atingere intereselor economice ale consumatorilor”.
4.
Articolul 2 conține anumite definiții esențiale:
„[…]
(c)
«produs» înseamnă orice bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi și obligații;
(d)
«practici ale întreprinderilor față de consumatori» (denumite în continuare practici comerciale) înseamnă orice acțiune, omisiune, comportament, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitatea și comercializarea, efectuată de un comerciant, în directă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs către consumatori;
(e)
«a denatura în mod semnificativ comportamentul economic al consumatorilor» înseamnă a folosi o practică comercială pentru a afecta apreciabil abilitatea consumatorului de a lua o decizie în cunoștință de cauză, determinându‑l astfel să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat‑o altfel;
[...]
(h)
«diligență profesională» înseamnă nivelul de competență specializată și de considerație pe care comerciantul poate să îl exercite în mod rezonabil față consumatori, în conformitate cu practica comercială loială și/sau principiul general al bunei‑credințe în domeniul de activitate al comerciantului;
[...]
(k)
«decizie comercială» înseamnă orice decizie luată de un consumator cu privire la oportunitatea, modalitățile și condițiile cu privire la cumpărarea unui produs, efectuarea unei plăți integrale sau parțiale pentru un produs, păstrarea sau renunțarea la un produs sau exercitarea unui drept contractual în raport cu produsul; o astfel de decizie determină consumatorul să acționeze sau nu;
[…]”
5.
Articolul 3 prevede în special că directiva:
„(1) [...] se aplică practicilor comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori definite la articolul 5 înainte, în timpul și după o tranzacție comercială în legătură cu un produs.”
6.
Articolul 3 alineatul (9) prevede: „În legătură cu «serviciile financiare» în sensul Directivei 2002/65/CE și bunurile imobile, statele membre pot impune cerințe mai restrictive sau mai riguroase decât cele prevăzute de prezenta directivă în domeniul în care aceasta din urmă are ca obiect apropierea dispozițiilor în vigoare”.
7.
Articolul 5 alineatul (1) din directivă interzice practicile comerciale neloiale. Potrivit articolului 5 alineatul (2), o practică comercială este neloială în cazul în care este „contrară cerințelor diligenței profesionale” și „denaturează sau poate denatura semnificativ comportamentul economic cu privire la un produs al consumatorului mediu la care ajunge [a se citi «pe care îl afectează»] sau căruia îi este adresat[ă] [...]”. Articolul 5 alineatul (5) prevede: „Anexa I conține lista practicilor comerciale considerate neloiale în orice situație. Lista unică se aplică în toate statele membre și poate fi modificată numai prin revizuirea prezentei directive”.
8.
Articolele 6-9 nu prezintă relevanță în prezenta cauză. Acestea privesc practicile comerciale înșelătoare, omisiunile înșelătoare, practicile comerciale agresive și, respectiv, folosirea hărțuirii, a constrângerii sau a influenței nejustificate.
9.
Punctul 14 din „lista neagră” din anexa I la directivă are următorul cuprins: „A crea, a exploata sau a promova un sistem de promovare piramidală în cadrul căruia un consumator plătește o cotizație în schimbul posibilității de a primi o parte din sumele provenite în special din cotizațiile pe care le vor plăti noii membri și nu din vânzarea sau consumul produselor” ( 3 ).
Legislația națională
10.
Potrivit articolului 7 punctul 22 din Legea Republicii Lituania de interzicere a practicilor comerciale neloiale față de consumatori (Lietuvos Respublikos nesąžiningos komercinės veiklos vartotojams draudimo įstatymas), se prezumă că o practică comercială este înșelătoare și, prin urmare, neloială atunci când ia forma creării, a exploatării sau a promovării unui sistem piramidal de distribuire a bunurilor care oferă consumatorilor posibilitatea de a primi o sumă de bani în special pentru determinarea altor consumatori să intre în sistem, iar nu din vânzarea sau consumul produselor.
Situația de fapt, procedura și întrebările preliminare
11.
„4finance” UAB (denumită în continuare „4finance”) acordă consumatorilor credite cu valori reduse pe baza unor contracte încheiate la distanță. În perioada cuprinsă între 26 octombrie 2010 și 15 februarie 2011, aceasta a desfășurat o campanie publicitară prin care anunța că orice persoană care se înregistra pe pagina sa de internet va primi un credit în contul său bancar pentru fiecare „prieten” pe care îl invită și care se înregistrează apoi pe pagina de internet a societății 4finance. Procesul era următorul. Pentru a se înregistra, consumatorii trebuiau să completeze un formular on‑line și să plătească o taxă de înregistrare pur simbolică de 0,01 LTL. 4finance solicita celor care se înregistrau să invite „prieteni” pentru a se înregistra prin indicarea, la rubrica prevăzută în acest sens pe pagina de internet, a numărului de telefon mobil sau a adresei de e‑mail a persoanei respective. Furnizarea acestor informații permitea societății 4finance să propună creditele sale cu valori reduse acelor „prieteni”, care erau invitați să se înregistreze. Dacă persoana respectivă se înregistra, consumatorul care furnizase datele de contact ale acestei persoane primea un credit (o „primă”) în cuantum de 10 LTL sau de 20 LTL ( 4 ). În urma înregistrării, persoana în cauză dobândea dreptul de a solicita societății 4finance un credit cu valoare redusă, care urma să fie încheiat prin intermediul unui contract la distanță ( 5 ).
12.
Valstybinė vartotojų teisių apsaugos tarnyba (Oficiul Național pentru Protecția Drepturilor Consumatorilor) a considerat că 4finance a creat un sistem de vânzare piramidal care oferea consumatorului dreptul de a primi o plată în special pentru determinarea altor persoane să intre în sistem, iar nu pentru vânzarea sau consumul produselor. În consecință, acesta a adoptat o decizie prin care a aplicat societății 4finance o amendă în cuantum de 8000 LTL pentru încălcarea legislației naționale privind interzicerea acestui tip de sistem.
13.
4finance a atacat această decizie, solicitând obligarea Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos (Ministerul Finanțelor) la rambursarea amenzii. La 25 octombrie 2011, instanța de prim grad de jurisdicție a respins această cerere. Ulterior, 4finance a atacat această decizie în fața Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas, care a adresat Curții următoarele întrebări:
„1)
Punctul 14 din anexa I la [directivă] trebuie interpretat în sensul că faptul de a crea, de a exploata sau de a promova un sistem de promovare piramidală este considerat practică comercială înșelătoare în orice situație numai atunci când consumatorul este obligat să plătească o cotizație pentru a primi o parte din sumele provenite în special ca urmare a determinării altor consumatori să intre în sistem, iar nu din vânzarea sau consumul produselor?
2)
Dacă este necesar ca consumatorul să plătească o cotizație în schimbul dreptului de a primi o parte din sumele menționate, cuantumul cotizației plătite de consumator în schimbul posibilității de a primi o parte din sumele provenite în special ca urmare a determinării altor consumatori să intre în sistem, iar nu din vânzarea sau consumul produselor, are un impact asupra calificării sistemului de promovare piramidală drept practică comercială înșelătoare în sensul punctului 14 din anexa I la directivă? Cotizațiile plătite de consumatori care au un cuantum pur simbolic și care sunt plătite pentru a permite identificarea consumatorilor pot fi considerate drept o cotizație în schimbul posibilității de a primi o parte din sumele menționate în sensul punctului 14 din anexa I la directivă?
3)
Punctul 14 din anexa I la directivă trebuie interpretat în sensul că, pentru ca un sistem de promovare piramidală să fie considerat practică comercială înșelătoare, este important numai ca partea din sumele primite să fie plătită consumatorului deja înregistrat în special pentru faptul că a determinat intrarea altor consumatori în sistem, iar nu ca urmare a vânzării sau consumului produselor, sau este important și în ce măsură partea din sumele plătite participanților din acest sistem pentru determinarea unor noi consumatori să intre este finanțată din contribuțiile noilor membri? În situația [în discuție în litigiul principal], partea din sumele plătite participanților la sistemul de promovare piramidală deja înregistrați trebuie să fie, în întregime sau în cea mai mare parte, finanțată din contribuțiile membrilor nou intrați în acest sistem?”
14.
4finance, guvernele Republicii Cehe, Italiei, Lituaniei și Poloniei, precum și Comisia Europeană au prezentat observații scrise. Nu s‑a solicitat și nu a avut loc o audiere a pledoariilor.
Apreciere
Considerații introductive
15.
Nu se contestă că litigiul principal privește o practică comercială a unei întreprinderi față de consumatori care implică promovarea, vânzarea sau furnizarea de produse către consumatori în sensul directivei.
16.
În prezenta cauză, o autoritate națională urmărește să aplice o măsură națională de transpunere a directivei. Potrivit unei jurisprudențe constante, instanța de trimitere are obligația să facă tot ce este de competența sa, luând în considerare ansamblul dispozițiilor de drept intern, pentru a asigura efectul deplin al directivei și pentru a identifica o soluție conformă cu finalitatea urmărită de aceasta ( 6 ).
Prima întrebare
17.
Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă, pentru a se considera că un sistem piramidal reprezintă o practică comercială înșelătoare în sensul punctului 14 din anexa I, este necesar ca un consumator să plătească o cotizație.
18.
În examinarea acestei întrebări, este necesar să se analizeze ce reprezintă un sistem piramidal. Aceste sisteme sunt descrise în cuprinsul tuturor observațiilor prezentate în prezenta cauză (cu excepția observațiilor Comisiei ( 7 )), însă descrierile sunt diferite.
19.
4finance susține că exploatează o rețea de marketing legală, iar nu un sistem piramidal. Aceasta consideră că sistemul piramidal implică: (i) un tip de investiție; (ii) o fraudă legată de utilizarea sumelor investite; (iii) plăți către investitorii existenți prin utilizarea fondurilor strânse de la investitorii noi; (iv) promisiunea unui profit neobișnuit de mare și (v) venituri generate de noii investitori introduși în sistem, iar nu de produsele care sunt vândute.
20.
Republica Cehă consideră că esența acestor sisteme constă în faptul că fiecare consumator plătește pentru a fi admis știind că va primi o sumă obținută de la consumatorii care se vor alătura ulterior sistemului. Nu există o valoare adăugată, ci numai o redistribuire a resurselor. Italia susține că, în aceste sisteme, produsele prezintă o importanță secundară și sunt un simplu pretext pentru a atrage alți consumatori în sistem: sistemul însuși este cel care are importanță majoră. Lituania observă că în jurisprudența Curții nu există o definiție a expresiei „sistem piramidal”, însă consideră că rezultă din mai multe studii că un element fundamental al acestor sisteme este legătura dintre avantajul primit de consumator (suma primită sau plata) și faptul că acesta invită noi consumatori să se înregistreze în sistem. De această legătură depinde dacă sistemele respective sunt legale sau nelegale. Polonia apreciază că esența unui sistem piramidal constă în faptul că profitul sau câștigul depinde de plățile efectuate de persoanele aflate la niveluri inferioare în structura piramidei, iar nu de vânzarea produselor.
21.
Punctul 14 din anexa I la directivă conține o enumerare cumulativă și exhaustivă a elementelor care trebuie constatate pentru ca interdicția prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din directivă să se aplice sistemelor piramidale. Frauda nu este enumerată. De asemenea, nu există niciun element care să indice că profitul sau plata acordate membrilor existenți care invită persoane noi să se înregistreze în sistem trebuie să fie într‑un anumit cuantum (minim). Sistemele care folosesc metode promoționale piramidale fără caracteristicile specifice enumerate de 4finance, dar în care sunt prezente toate elementele enumerate la punctul 14 din anexa I constituie practici comerciale înșelătoare și sunt, prin urmare, neloiale în sensul articolului 5 alineatul (5) din directivă.
22.
În mod clar, sistemele piramidale pot fi periculoase, promițând câștiguri mari pe termen scurt fără a presupune niciun efort cu excepția plății unei taxe de intrare și a recrutării de noi participanți care procedează în același fel, încurajând astfel consumatorii să investească pe baza unor așteptări false sau nerealiste. Cu toate acestea, cuantumul profitului raportat la taxa de admitere sau termenul în care se obțin aceste câștiguri nu sunt enumerate printre elementele care figurează la punctul 14 din anexa I. În consecință, acestea sunt irelevante pentru analiza aspectului dacă un anumit sistem este sau nu este interzis.
23.
Instanța de trimitere atrage însă în mod corect atenția asupra unei neconcordanțe regretabile între diferitele versiuni lingvistice, în egală măsură autentice, ale directivei. Majoritatea menționează plata unei „cotizații” în schimbul posibilității de a primi o parte din sumele provenite în special din cotizațiile pe care le vor plăti noii membri ca fiind unul dintre elementele unui sistem piramidal ( 8 ). Cu toate acestea, în textele în limbile bulgară, germană, greacă, lituaniană, maghiară, slovenă și suedeză, cerința privind „plata unei cotizații” nu este exprimată în mod clar. Versiunile în limbile lituaniană și germană (menționate de instanța de trimitere) prevăd: „piramidės pobūdžio skatinimo sistemos sukūrimas, naudojimas ar reklamavimas, kai vartotojui suteikiama galimybė gauti atlygį visų pirma už kitų vartotojų įtraukimą į tą sistemą, o ne už produktų pardavimą ar naudojimą” și, respectiv, „Einführung, Betrieb oder Förderung eines Schneeballsystems zur Verkaufsförderung, bei dem der Verbraucher die Möglichkeit vor Augen hat, eine Vergütung zu erzielen, die hauptsächlich durch die Einführung neuer Verbraucher in ein solches System und weniger durch den Verkauf oder Verbrauch von Produkten zu erzielen ist”. Astfel, în aceste versiuni lingvistice ale directivei, plata efectuată de către consumator („cotizația”) pentru a participa la un sistem nu este menționată ca fiind o caracteristică obligatorie a sistemului piramidal. Cu toate acestea, în alte versiuni lingvistice (de exemplu versiunile în limbile franceză, polonă și spaniolă, de asemenea examinate de instanța de trimitere) plata cotizației reprezintă o caracteristică esențială.
24.
4finance susține că plata sumei de 0,01 LTL solicitate în vederea înregistrării nu era efectuată în schimbul posibilității de a primi o plată, ci numai pentru identificarea consumatorului în cauză. Această taxă a fost stabilită la cel mai mic cuantum posibil care putea fi solicitat pentru ca 4finance să obțină informații fiabile de identificare a persoanei care se înregistra. Întrucât taxa era plătită prin transfer bancar on‑line, aceasta oferea 4finance acces la datele privind prenumele, numele, codul numeric personal și numărul de cont ale persoanei interesate, precum și la alte date cu caracter personal indispensabile pentru acordarea unui credit la distanță.
25.
Italia consideră că trebuie să existe un act de natură economică din partea consumatorului și că, în cazul în care nu se plătește o cotizație, un astfel de act de natură economică nu există. În opinia Poloniei, cotizația este un element esențial într‑un sistem piramidal. O interpretare diferită a directivei ar lărgi domeniul de aplicare al acesteia și ar împiedica dezvoltarea pieței interne fără să asigure îmbunătățirea nivelului de protecție a consumatorilor. Lituania consideră că aspectul cotizației plătite de un consumator pentru a se înscrie într‑un sistem piramidal nu poate reprezenta un element decisiv. Aceasta consideră că, în cazul în care definiția vânzărilor de tip piramidal ar fi legată de plata unei cotizații pentru înscriere, domeniul de aplicare al interdicției ar fi excesiv de restrictiv.
26.
Comisia susține că practicile neloiale intră în domeniul de aplicare al directivei dacă sunt de natură comercială. Atunci când consumatorul plătește o cotizație pentru a fi introdus într‑un sistem, acesta se angajează într‑o tranzacție comercială, intrând astfel în domeniul de aplicare al directivei.
27.
Potrivit unei jurisprudențe constante, în caz de neconcordanță între diferitele versiuni lingvistice ale unui text al Uniunii, dispoziția în cauză trebuie să fie interpretată în raport cu economia generală și cu finalitatea reglementării din care face parte ( 9 ). În consecință, necesitatea unei aplicări și a unei interpretări uniforme a unui act al Uniunii exclude posibilitatea ca acesta să fie privit în mod izolat în una dintre versiunile sale, impunând să fie interpretat atât în funcție de voința reală a autorului, cât și în funcție de scopul urmărit de acesta din urmă, în special în lumina tuturor versiunilor lingvistice existente ( 10 ).
28.
În opinia noastră, un sistem piramidal în sensul punctului 14 din anexa I există numai în cazul în care consumatorii plătesc o cotizație pentru a intra în acest sistem.
29.
Această interpretare a punctului 14 din anexa I este confirmată de examinarea contextului și a scopului său.
30.
Articolul 3 alineatul (1) din directivă prevede că aceasta se aplică practicilor comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori. Un sistem piramidal reprezintă o astfel de practică.
31.
În cazul în care o practică intră sub incidența listei negre incluse în anexa I, aceasta este „[considerată]” [potrivit modului de redactare a articolului 5 alineatul (5)] „[neloială] în orice situație”. În acest caz, nu este necesar să se realizeze analiza prevăzută la articolul 5 alineatul (2) pentru a se stabili dacă practica în cauză este contrară diligenței profesionale și dacă denaturează comportamentul economic al consumatorului mediu în sensul acestei dispoziții. Anexa I conține o listă a practicilor care sunt considerate înșelătoare în orice situație. Aceasta include, în mod evident, orice practică ce reprezintă un sistem piramidal în sensul punctului 14 din anexă. Practicile incluse pe lista neagră sunt considerate în mod automat ca reprezentând practici comerciale neloiale care sunt interzise potrivit articolului 5 alineatul (1) ( 11 ).
32.
Directiva interzice utilizarea unei practici comerciale pentru a „afecta apreciabil abilitatea consumatorului de a lua o decizie în cunoștință de cauză, determinându‑l astfel să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat‑o altfel” ( 12 ). „Decizia comercială” este definită drept „orice decizie luată de un consumator cu privire la oportunitatea, modalitățile și condițiile cu privire la cumpărarea unui produs, efectuarea unei plăți pentru [...] un produs, păstrarea sau renunțarea la un produs sau exercitarea unui drept contractual în raport cu produsul [...] ( 13 ). În consecință, directiva privește aspectul dacă practicile utilizate de întreprinderea în cauză aduc atingere abilității consumatorului de a lua o decizie economică în interesul său. Aceste două definiții sugerează că directiva privește acele practici care impun consumatorului să plătească o cotizație (cu alte cuvinte, o taxă), iar nu situațiile în care nu există un astfel de angajament economic. O definiție care menționează cotizația este conformă cu obiectivul protecției consumatorilor în cazurile în care aceștia iau decizii cu privire la interesele lor economice. În lipsa unei cotizații, ar fi dificil să se identifice comportamentul economic care necesită protecție în temeiul directivei.
33.
Lituania susține că cerința ca consumatorii să plătească o cotizație pentru a se înregistra într‑un sistem piramidal limitează domeniul de aplicare al interdicției prevăzute la punctul 14 din anexa I. Aceasta ar aduce atingere efectului articolului 3 alineatul (9) și ar fi incompatibil cu obiectivele directivei.
34.
Nu suntem de acord.
35.
Articolul 3 alineatul (9) acordă statelor membre posibilitatea de a institui cerințe mai restrictive cu privire la serviciile financiare. Cerința ca consumatorii să plătească o cotizație pentru a se înregistra într‑un sistem piramidal, indiferent de obiectul acestuia, nu influențează în niciun fel posibilitatea statelor membre de a impune măsuri mai riguroase în ceea ce privește serviciile financiare.
36.
Este adevărat că includerea cotizației ca element necesar pentru a se considera că un sistem intră sub incidența punctului 14 din anexa I limitează domeniul de aplicare. Cu toate acestea, considerăm că o astfel de interpretare nu aduce atingere obiectivelor și finalității directivei.
37.
Directiva urmărește să interzică practicile comerciale care au scopul direct de influențare a deciziilor comerciale ale consumatorilor în legătură cu produsele și de a proteja interesele lor economice împotriva practicilor comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori ( 14 ), în contextul creării unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor pe întreg teritoriul Uniunii Europene ( 15 ). Cu toate acestea, considerentele (12) și (17) precizează de asemenea că legiuitorul a dorit să crească securitatea juridică, un element esențial pentru funcționarea pieței interne ( 16 ), atât pentru consumatori, cât și pentru comercianți, în special prin identificarea practicilor comerciale, precum sistemele piramidale, care sunt neloiale în toate situațiile.
38.
Prin întocmirea listei negre din anexa I, care include practicile comerciale care, în conformitate cu articolul 5 alineatul (5), sunt „considerate neloiale în orice situație”, legiuitorul a intenționat probabil să delimiteze practicile care erau cel mai evident incorecte. Trebuie amintit că această directivă urmărește armonizarea deplină ( 17 ) și că statele membre nu pot deroga de la lista neagră: aceasta poate fi modificată numai prin revizuirea directivei ( 18 ). În ceea ce privește practicile enumerate la punctele din anexa I, nu se efectuează o analiză de la caz la caz pentru a se verifica dacă acestea îndeplinesc în fapt una dintre condițiile prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (4) privind existența unei practici comerciale neloiale. O practică inclusă pe lista neagră este ipso facto interzisă în toate statele membre.
39.
Considerăm că în situațiile în care – precum în prezenta cauză – există o divergență între versiunile lingvistice, elementele menționate reprezintă un argument în favoarea stabilirii obligativității versiunii care impune prezența mai multor, iar nu a mai puține, elemente înainte ca o anumită practică să fie inclusă în mod automat pe lista neagră pentru motivul că intră sub incidența unuia dintre punctele din anexa 1. O practică neinclusă în mod automat pe lista neagră poate fi totuși interzisă dacă o analiză de la caz la caz demonstrează că aceasta contravine uneia dintre condițiile individuale cu privire la ceea ce constituie o practică neloială prevăzută la articolul 5. O astfel de interpretare nu aduce, așadar, atingere obiectivului prin care se urmărește asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor. Pe de altă parte, aceasta contribuie în mod pozitiv la asigurarea securității juridice cu privire la practicile care vor intra sub incidența listei negre din anexa I ( 19 ).
40.
Prin urmare, în opinia noastră, pentru a se considera că un sistem se încadrează în definiția de la punctul 14 din anexa I, este necesar ca consumatorul să plătească o cotizație pentru a se înregistra în sistemul în cauză.
A treia întrebare
41.
A doua și a treia întrebare sunt strâns legate între ele. Prin intermediul acestor întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă este necesar să se constate existența unei legături între cotizația plătită de persoanele nou admise și sumele plătite membrilor existenți (a treia întrebare) și, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă prezintă relevanță cuantumul respectivei cotizații (a doua întrebare). Pentru a răspunde instanței naționale, pare mai logic ca întrebările să fie analizate în ordinea stabilită mai sus.
42.
Instanța de trimitere precizează că, pentru a putea pronunța o soluție în litigiul principal, trebuie să știe dacă prezintă importanță faptul că cotizația plătită pentru înscrierea în sistemul în cauză a fost în cuantum relativ mic (0,01 LTL) în comparație cu primele plătite pentru determinarea unor persoane noi să se înscrie în sistem (între 10 și 20 LTL). Astfel, prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească în primul rând dacă o practică comercială este înșelătoare în sensul punctului 14 din anexa I în cazul în care administratorul sistemului plătește o sumă de bani în principal pentru aducerea cu succes a unor noi membri, iar nu pentru vânzarea sau consumul unor produse. În al doilea rând, măsura în care această sumă este finanțată din cotizația plătită în momentul înscrierii în sistem reprezintă un factor relevant?
43.
4finance susține că un sistem piramidal nu poate exista atunci când contraprestațiile sunt plătite din resursele întreprinderii în cauză, iar nu din cotizațiile plătite de noii membri. Republica Cehă consideră că trebuie să existe o legătură între cotizațiile plătite în momentul înscrierii în sistem și plățile efectuate membrilor existenți în schimbul introducerii unor persoane noi și că această cotizație trebuie să fie suficientă în sine pentru a garanta funcționarea sistemului. Italia, Lituania și Polonia, precum și Comisia consideră că nu este necesar să se demonstreze existența unei legături de acest fel în vederea aplicării punctului 14 din anexa I.
44.
Din nefericire, modul de redactare a punctului 14 din anexa I nu este același în toate versiunile lingvistice ale textului.
45.
Astfel, dintre textele examinate de instanța de trimitere (sublinierea noastră în toate citatele următoare), versiunile în limbile lituaniană și germană afirmă că, într‑un sistem de promovare piramidală, consumatorul primește o sumă de bani „în special pentru” determinarea altor consumatori să intre în sistem, iar nu din vânzarea sau consumul produselor ( 20 ). Vom califica aceste versiuni drept versiuni „fără o condiție relativă”.
46.
În schimb, versiunea în limba franceză prevede „percevoir une contrepartie provenant essentiellement de l’entrée d’autres consommateurs dans le système plutôt que de la vente ou de la consommation de produits”, iar cea în limba spaniolă este următoarea: „la oportunidad de recibir una compensación derivada fundamentalmente de la entrada de otros consumidores en el plan, y no de la venta o el consumo de productos”. Versiunea în limba engleză este în conformitate cu aceste versiuni întrucât utilizează termenii „derived primarily from the introduction of other consumers into the scheme rather than from the sale or consumption of products”. Vom califica aceste versiuni drept versiuni „cu o condiție relativă” ( 21 ).
47.
Directiva urmărește să instituie armonizarea deplină, iar practicile incluse pe lista neagră din anexa I sunt ipso facto interzise ( 22 ). Cu toate acestea, există o diferență clară între versiunile fără o condiție relativă și versiunile cu o condiție relativă. În acest împrejurări, cum ar trebui să procedeze Curtea?
48.
Pe scurt, o abordare care urmează versiunile cu o condiție relativă stabilește o legătură economică clară între recompensa acordată membrilor existenți și recrutarea de noi membri. Aceasta reprezintă o interpretare restrictivă a textului și este în deplină conformitate cu principiul (la care am subscris în răspunsul la prima întrebare) conform căruia lista neagră cuprinsă în anexa I trebuie să fie interpretată în mod restrictiv. Deoarece este restrictivă, această abordare lasă de asemenea mai mult loc pentru modurile de comercializare creative. „Creativ” nu trebuie în mod necesar asimilat cu „neloial”. În plus, există întotdeauna o plasă de siguranță, în măsura în care o analiză de la caz la caz în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) sau alineatul (4) ar trebui să determine interzicerea unei practici creative care este neloială. Atunci când se efectuează analiza respectivă, plățile efectuate în natură, iar nu în numerar, pot, dacă este necesar, să fie evaluate în echivalentul lor în numerar (pentru consumator).
49.
În comparație cu cea descrisă mai sus, o abordare care urmează versiunile „fără o condiție relativă” are meritul simplității. Instanțele naționale nu ar fi obligate să calculeze ce procent din suma primită ca recompensă pentru recrutarea de noi membri rezultă din ceea ce plătesc noii membri (indiferent dacă o fac sub forma unei plăți inițiale pentru înscriere sau sub forma unor plăți ulterioare). Acestea nu vor trebui să se întrebe, de la caz la caz, „ce înseamnă «provenite în special din»?” – iar enumerarea din cuprinsul anexei I urmărește exact să evite necesitatea unei astfel de analize de la caz la caz. În același timp, este posibil ca înțelesul atribuit acestor termeni de către instanțe naționale diferite din state membre diferite să varieze. Această situație ar aduce atingere caracterului uniform al abordării, iar lipsa caracterului uniform nu îmbunătățește funcționarea pieței interne ( 23 ). De asemenea, o abordare „fără o condiție relativă” ar putea (eventual) să fie mai în măsură să împiedice eludarea dispozițiilor legale prin intermediul sistemelor care își maschează funcționarea prin utilizarea plăților în natură în locul plăților în numerar.
50.
După anumite ezitări, considerăm că o interpretare care admite versiunile „cu o condiție relativă” este mai conformă cu modul în care am abordat răspunsul la prima întrebare. În concluzie, apreciem că, pentru a se considera că un sistem piramidal intră sub incidența punctului 14 din anexa I și este, astfel, interzis în temeiul articolului 5 alineatul (1) din directivă, este necesar să se demonstreze că suma plătită membrilor existenți ai sistemului provine în special din cotizațiile plătite de noii membri.
51.
În cazul în care Curtea va ajunge la o concluzie diferită, prezentăm câteva observații suplimentare. Acestea privesc eventualul argument conform căruia abordarea „fără o condiție relativă” poate conduce la un rezultat injust în anumite cazuri, întrucât pot fi interzise atât operațiuni legitime, cât și operațiuni nelegitime.
52.
Amintim că, în cazul în care una dintre condițiile cumulative prevăzute la punctul 14 din anexa I nu este îndeplinită, operațiunea respectivă nu va intra sub incidența acestei dispoziții. Astfel, de exemplu, dacă, pentru a intra într‑un anumit sistem, nu se solicită plata niciunei cotizații, interdicția nu va fi aplicabilă.
53.
Cu toate acestea, să presupunem că un operator dorește să perceapă o taxă de intrare pentru a acoperi costurile administrative (de exemplu, cititorii plătesc o taxă la înscrierea într‑un club de lectură și primesc un bon valoric pentru cărți dacă recrutează noi membri în club). Acest sistem ar fi interzis? Considerăm că răspunsul este negativ, întrucât nu ar fi vorba despre o structură piramidală.
54.
Cuvântul „piramidal” apare în toate versiunile lingvistice ale directivei, mai puțin în versiunea în limba germană, care utilizează termenul „Schneeballsystems” și, pentru a intra sub incidența punctului 14 din anexa I, este necesar ca sistemul în cauză să aibă o structură piramidală ( 24 ).
55.
Expresia „sistem de promovare piramidală” nu este definită la articolul 2 din directivă. În observațiile prezentate Curții, aceste sisteme sunt descrise în diverse moduri ( 25 ). Criteriile minime comune care rezultă din aceste descrieri sunt următoarele: (i) aceste sisteme obțin venituri de la noii membri; (ii) plățile se efectuează către membrii existenți; (iii) aceste plăți sunt finanțate din cotizațiile plătite de noii membri, iar nu din vânzarea unor produse și (iv) în raport cu cei aflați la nivelurile superioare (membri existenți), este mai puțin probabil ca cei înscriși în sistem mai recent (la nivelurile inferioare) să beneficieze de un câștig, întrucât pentru ca fiecare membru al sistemului să poată obține un câștig, ar trebui să existe un flux nesfârșit de noi membri.
56.
Având în vedere aceste criterii comune, apreciem că, pentru a se putea considera că operațiunea în cauză reprezintă o piramidă, este necesar să se demonstreze că există niveluri multiple, cu administratorul în vârf ( 26 ), și că are loc o recrutare cumulativă de noi membri, al căror număr crește exponențial. Spre deosebire de structurile antice din piatră – piramidele Egiptului antic –, traiectoria este orientată în jos, de la vârf înspre baza piramidei, iar nu în sus, de la fundație înspre vârf. Această opinie, care se concentrează asupra elementului care face ca aceste sisteme să reprezinte o înșelăciune, este în conformitate cu obiectivul directivei care constă în realizarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor. Venitul principal al întreprinderii provine din cotizațiile de înscriere secvențiale, iar nu din comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt livrate sau prestate consumatorilor.
57.
Revine, bineînțeles, instanței de trimitere obligația să stabilească împrejurările de fapt din litigiul principal. Din explicațiile prezentate în cuprinsul deciziei de trimitere, se pare că sistemul administrat de 4finance nu are o structură piramidală în sensul punctului 14 din anexa I.
A doua întrebare
58.
Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă cotizația simbolică solicitată pentru identificarea consumatorilor care se înscriu într‑un sistem piramidal reprezintă o „cotizație” în sensul punctului 14 din anexa I.
59.
Împărtășim opinia exprimată de Comisie, de Italia, de Lituania și de Polonia, conform căreia din interpretarea literală a directivei rezultă că nu există nicio dispoziție privind cuantumul minim al cotizației și că acest cuantum nu poate fi dedus. Modul de redactare a punctului 14 din anexa I este (cel puțin din acest punct de vedere) clar. Expresia „plătește o cotizație” nu necesită ca consumatorul să plătească o anumită sumă pentru a se înscrie într‑un sistem piramidal ( 27 ).
60.
Motivele pentru care o întreprindere care instituie un astfel de sistem solicită plata unei cotizații (de exemplu, precum în prezenta cauză, pentru a obține informații exacte cu privire la persoanele care se înregistrează în vederea încheierii unui contract de credit) nu reprezintă un factor relevant în sensul directivei.
61.
În plus, a interpreta punctul 14 din anexa I în sensul că prevede o cerință potrivit căreia consumatorul trebuie să plătească o anumită cotizație minimă ar fi în contradicție cu obiectivul directivei referitor la armonizarea deplină, precum și cu obiectivele sale privind uniformitatea și securitatea juridică ( 28 ).
62.
Rezultă că orice sumă, indiferent de nivelul său, reprezintă o cotizație în sensul directivei.
Concluzie
63.
În consecință, considerăm că răspunsul Curții la întrebările adresate de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas ar trebui să fie următorul:
„Punctul 14 din anexa I la Directiva 2005/29/CE („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretat în sensul că:
—
există un sistem de promovare piramidală în sensul acestei dispoziții dacă, pentru a se înscrie într‑un astfel de sistem, consumatorul plătește o cotizație;
—
atunci când se analizează dacă într‑un anumit caz există elementele prevăzute la punctul 14 din anexa I, este necesar să se stabilească dacă sistemul în discuție are structură piramidală, în sensul că este format din mai multe niveluri, cu administratorul la vârf, și că are loc o recrutare cumulativă de noi membri, al căror număr crește exponențial. Atunci când se efectuează această analiză, este necesar să se demonstreze că cotizația plătită membrilor existenți ai sistemului provine în special din cotizațiile plătite de noii membri;
—
orice sumă, indiferent de nivelul său, reprezintă o cotizație în sensul directivei.”
( 1 ) Limba originală: engleza.
( 2 ) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260, rectificare în JO 2013, L 129, p. 40).
( 3 ) În opinia noastră, termenii din versiunea în limba engleză a directivei „[...] gives consideration for the opportunity to receive compensation [...]” trebuie interpretați în sensul că „plătește o taxă în schimbul posibilității de a primi o remunerație”. Este important să se sublinieze că nu toate versiunile lingvistice ale directivei, printre care textul acesteia în limba lituaniană, conțin termenii „gives consideration” („plătește o cotizație”).
( 4 ) Din dosarul instanței naționale reiese că consumatorii puteau să invite maximum 50 de persoane pe zi și nu mai mult de 200 de persoane pe lună.
( 5 ) În cursul campaniei s‑au înregistrat peste 12223 de persoane. Dintre acestea, 3577 au solicitat un credit, iar 2868 au primit un credit, unele contractând chiar mai multe credite cu valoare redusă. 4finance a încasat aproximativ 122 LTL cu titlu de taxe de înregistrare și a plătit 236060 LTL cu titlu de prime.
( 6 ) Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado Santana (C-177/10, Rep., p. I-7907, punctul 50 și jurisprudența citată).
( 7 ) A se vedea studiul, comandat de Comisia Europeană și realizat de Micklitz, Monazzahian și Rößler, „Door to door selling – Pyramid selling – Multilevel marketing”.
( 8 ) Și anume textele în limbile cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, italiană, letonă, malteză, neerlandeză, polonă, portugheză, română, slovacă și spaniolă.
( 9 ) Hotărârea din 6 octombrie 1982, Cilfit și alții (283/81, Rec., p. 3415, punctele 18-20), Hotărârea din 7 decembrie 1995, Rockfon (C-449/93, Rec., p. I-4291, punctul 28), și Hotărârea din 1 aprilie 2004, Borgmann (C-1/02, Rec., p. I-3219, punctul 25).
( 10 ) A se vedea Hotărârea din 3 iunie 2010, Internetportal und Marketing (C-569/08, Rep., p. I-4871, punctul 35 și jurisprudența citată). Mai recent, a se vedea Hotărârea din 25 aprilie 2013, Bark (C‑89/12, punctul 36).
( 11 ) A se vedea de asemenea Hotărârea din 11 iulie 2013, RLvS (C‑391/12, punctul 33).
( 12 ) Articolul 2 litera (e).
( 13 ) Articolul 2 litera (k).
( 14 ) A se vedea considerentul (7) și, respectiv, considerentul (8).
( 15 ) Considerentul (11).
( 16 ) Hotărârea din 18 octombrie 2012, Purely Creative (C‑428/11, punctul 45).
( 17 ) A se vedea considerentele (5) și (6).
( 18 ) Articolul 5 alineatul (5).
( 19 ) Cu privire la dificultățile create în cazul în care nu există cerința plății unei cotizații, a se vedea punctul 31 de mai sus.
( 20 ) A se vedea punctul 22 de mai sus.
( 21 ) Am ales aceste denumiri ținând seama de aspectul dacă textul include sau nu include condiția ca suma primită de membrii existenți să aibă legătură (sau să rezulte) din sumele aduse de noii membri.
( 22 ) A se vedea observațiile noastre de la punctul 31 de mai sus cu privire la prima întrebare.
( 23 ) A se vedea articolul 1 din directivă.
( 24 ) Termenul Schneeballsystems („sisteme de tip bulgăre de zăpadă”) se referă la același tip de înșelăciune exprimat prin intermediul expresiei „sistem piramidal” în toate celelalte versiuni lingvistice ale directivei. Faptul că adăugarea cumulativă de noi membri provine de la administratorul aflat la centru, în loc să urmeze o traiectorie verticală de la vârful piramidei, nu ni se pare că ar prezenta relevanță și, prin urmare, considerăm că textul în limba germană nu încearcă să definească un fenomen diferit față de cel definit în celelalte versiuni lingvistice.
( 25 ) A se vedea punctele 18-20 de mai sus.
( 26 ) În cazul Schneeball, administratorul se află în centru și este necesar să existe cercuri multiple care se extind în exterior.
( 27 ) A se vedea de exemplu abordarea Curții în Hotărârea Purely Creative, citată la nota de subsol 16, punctele 30 și 34.
( 28 ) A se vedea punctul 2 de mai sus.
Full & Egal Universal Law Academy