31.3.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 98/17
Recurs introdus la 27 ianuarie 2012 de Václav Hrbek împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 15 noiembrie 2011 în cauza T-434/10, Václav Hrbek/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
(Cauza C-42/12)
2012/C 98/29
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurent: Václav Hrbek (reprezentant: M. Sabatier, Advocate)
Cealalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Outdoor Group Ltd (The)
Concluziile recurentului
Recurentul solicită Curții:
—
admiterea recursului și, în consecință, anularea în totalitate a Hotărârii pronunțate de Tribunal în cauza T-434/10, în conformitate cu articolul 61 din Statutul Curții de Justiție și cu articolul 113 din Regulamentul de procedură;
—
pronunțarea unei hotărâri definitive — dacă stadiul procedurii permite acest lucru — de anulare a deciziei diviziei de opoziție a OAPI pronunțată la 29 septembrie 2009 cu privire la opoziția nr. B 1 276 692 și a Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 8 iulie 2010 în cauza R 1441/2009-2, și de obligare a intimaților la suportarea cheltuielilor de judecată aferente procedurilor desfășurate în fața Tribunalului și a Curții, precum și a celor aferente procedurii de opoziție desfășurate în fața OAPI, în conformitate cu articolul 122 din Regulamentul de procedură;
—
cu titlu subsidiar, dacă stadiul procedurii nu permite pronunțarea unei hotărâri definitive, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului în vederea pronunțării unei hotărâri în conformitate cu criteriile obligatorii consacrate de Curte.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurentul consideră că hotărârea atacată este afectată de erori de interpretare și de aplicare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (1) (denumit în continuare „RMC”), cu modificările ulterioare [înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 (2), care a intrat în vigoare la 13 aprilie 2009].
Recurentul pretinde că Tribunalul nu a examinat mărcile în cauză pe baza criteriilor „aprecierii globale” sau „impresiei globale”.
Tribunalul a încălcat principiul menționat, întemeindu-și aprecierea exclusiv pe faptul că mărcile în cauză aveau în comun elementul „ALPINE”. Tribunalul s-a limitat să afirme că cele două mărci supuse comparației sunt similare, întrucât cuprind elemental verbal comun „ALPINE”, fără a examina semnele în ansamblul lor și fără a explica de ce alte elemente verbale și figurative nu sunt suficiente, în ansamblul lor, pentru a exclude riscul de confuzie.
Recurentul susține că, în hotărârea atacată, Tribunalul, pe de o parte, nu a luat în considerare anumiți factori extrem de importanți și pertinenți și, pe de altă parte, nu a aplicat în mod adecvat anumite criterii foarte importante, în special lipsa caracterului distinctiv și caracterul descriptiv al elementului „ALPINE”.
Tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la semnificația termenului „alpine” în toate limbile din Uniunea Europeană. În plus, Tribunalul nu a procedat în conformitate cu propriile constatări în ceea ce privește semnificația clară a termenului „alpine” și nu s-a pronunțat în mod clar cu privire la lipsa caracterului distinctiv și la caracterul descriptiv al termenului „alpine”, considerând că pretinsul caracter slab distinctiv sau caracterul descriptiv al elementului „alpine” nu poate înlătura un risc de confuzie. Tribunalul a hotărât că „ALPINE” este elementul dominant în cadrul ambelor semne, fără a ține seama de lipsa sau, cel puțin, de nivelul foarte redus al caracterului distinctiv al mărcii anterioare ALPINE. Motivarea hotărârii atacate este afectată de o contradicție care a determinat Tribunalul să hotărască în mod greșit că mărcile în cauză sunt similare din punct de vedere conceptual, fără a lua în considerare lipsa sau, cel puțin, nivelul foarte redus al caracterului distinctiv al mărcii anterioare ALPINE. O comparație din punct de vedere conceptual a elementului verbal „ALPINE” este nerelevantă, din cauza lipsei caracterului distinctiv al acestuia.
Recurentul pretinde că, în hotărârea atacată, Tribunalul nu a procedat în conformitate cu propriile constatări cu privire la nivelul de atenție al publicului relevant.
Tribunalul nu putea să constate, fără a se contrazice, că, în ceea ce privește articolele de îmbrăcăminte pentru ski, articolele de încălțăminte pentru ski, articolele pentru acoperirea capului, precum și rucsacii, o parte a publicului relevant este constituită din consumatori bine informați și deosebit de atenți și să confirme că mărcile și produsele sunt similare.
Recurentul susține că hotărârea atacată este afectată de o denaturare a situației de fapt și de o încălcare a obligației de motivare în ceea ce privește compararea produselor.
Tribunalul a hotărât că recurentul nu a prezentat argumente specifice de natură să combată concluziile camerei de recurs. În ceea ce privește aprecierea gradului de similitudine dintre produsele și serviciile în cauză, ceea ce nu este demonstrat sau nu este necontestat nu poate fi luat în considerare. Sarcina probei în ceea ce privește similitudinea produselor și serviciilor revine persoanei care formulează opoziția, iar nu titularului mărcii comunitare a cărei înregistrare este solicitată. Tribunalul trebuie să furnizeze un temei legal hotărârii sale și este obligat să o motiveze. Tribunalul nu a stabilit că produsele relevante sunt identice, similare sau complementare pe piață, ci s-a limitat să facă afirmații fără a prezenta motive sau exemple în susținerea prezumțiilor sale.
(1) JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146.
(2) JO L 78, p. 1.
Full & Egal Universal Law Academy