21.4.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 118/18
Recurs introdus la 14 februarie 2012 de Deutsche Post AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 8 decembrie 2011 în cauza T-421/07, Deutsche Post AG/Comisia Europeană
(Cauza C-77/12)
2012/C 118/29
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Deutsche Post AG (reprezentanți: J. Sedemund și T. Lübbig, avocați)
Celelalte părți în proces: Comisia Europeană, UPS Europe NV/SA, UPS Deutschland Inc. & Co. OHG
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
—
Anularea în totalitate a hotărârii atacate a Tribunalului (Camera a opta) din 8 decembrie 2011, pronunțată în cauza T-421/07;
—
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În prezentul recurs se ridică în esență problema dacă și în ce condiții o decizie a Comisiei cu privire la deschiderea procedurii oficiale de investigare prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE și la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 reprezintă o decizie atacabilă în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. În special, se ridică problema dacă o astfel de decizie de deschidere produce efecte juridice obligatorii autonome în plus față de o decizie de deschidere adoptată deja anterior, despre care se susține că privea aceleași măsuri de ajutor.
Tribunalul a declarat în esență inadmisibilă o astfel de cerere pe baza argumentului potrivit căruia decizia de deschidere din anul 2007, C 36/07 (ex NN 25/07), atacată în prezenta cauză, privea aceleași măsuri care au făcut deja obiectul unei decizii de deschidere din anul 1999, C 61/99 (ex NN 153/96), anterioară deciziei de deschidere atacate. Împrejurarea că, în urmă cu cinci ani, în procedura de investigare care a precedat prezenta procedură oficială principală de investigare a fost deja adoptată o decizie negativă în sensul articolului 7 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 nu are incidență asupra aceastei aprecieri, întrucât decizia negativă menționată a închis procedura de investigare anterioară numai parțial.
Recurenta invocă patru motive de recurs:
1.
În hotărârea atacată Tribunalul nu a ținut seama de faptul că decizia de deschidere din anul 2007, aflată în litigiu, a produs efecte juridice autonome. Astfel, această decizie de deschidere se referea la măsuri de ajutor care au depășit cu mult măsurile față de care Comisia a ridicat obiecțiuni în decizia de deschidere din anul 1999. În plus, procedura principală de investigare deschisă în anul 1999 a fost închisă în totalitate printr-o decizie negativă din anul 2002 (2002/753/CE), prin urmare, decizia de deschidere din anul 1999 nu mai putea să producă niciun efect juridic. Prin faptul că nu a recunoscut admisibilitatea prezentei acțiuni, Tribunalul a încălcat articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, întrucât, potrivit acestei norme, orice decizie care produce efecte juridice autonome trebuie să poată fi supusă unui control.
2.
În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a recunoscut întinderea încălcării de către Comisie a principiilor protecției încrederii legitime, securității juridice și bunei administrări, și nici efectele acestei încălcări asupra procedurii de investigare în cauză. Astfel, potrivit Tribunalului, Comisia nu a săvârșit o eroare de drept atunci când — fără să furnizeze clarificări suficiente guvernului german și recurentei — a considerat a posteriori că procedura oficială de investigare deschisă în anul 1999 nu a fost închisă în totalitate și a redeschis procedura menționată după cinci ani de la închiderea oficială a acesteia.
3.
În al treilea rând, împrejurarea că, în prezenta cauză, Tribunalul a refuzat recurentei orice posibilitate directă de a formula o acțiune împotriva deciziei de deschidere din 2007 reprezintă un refuz de acordare a protecției judiciare, care este diametral opusă dreptului fundamental la o protecție judiciară efectivă recunoscut recurentei în temeiul articolului 6 alineatul (1) TUE coroborat cu articolul 47 primul paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și în temeiul articolului 6 alineatul (3) TUE coroborat cu articolul 6 paragraful 1 prima teză din CEDO.
4.
În al patrulea rând, în motivarea hotărârii Tribunalul nu a furnizat nicio explicație în privința ultimelor două puncte menționate mai sus, care au fost omise în totalitate în hotărârea atacată. Prin această omisiune Tribunalul și-a încălcat obligația de motivare care rezultă din principiul statului de drept.
Full & Egal Universal Law Academy