21.4.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 118/19
Acțiune introdusă la 21 februarie 2012 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania
(Cauza C-95/12)
2012/C 118/32
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Montaguti și G. Braun, agenți)
Pârâtă: Republica Federală Germania
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor măsurilor la care ar fi fost obligată potrivit Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 23 octombrie 2007, pronunțată în cauza C-112/05, Comisia/Germania privind neconformitatea cu dreptul Uniunii a unor dispoziții ale Legii VW (1), Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 260 alineatul (2) TFUE;
—
obligarea Republicii Federale Germania la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 282 725,10 euro pe zi, precum și a unei sume forfetare de 31 114,72 euro pe zi;
—
obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Hotărârea Curții în cauza C-112/05, Comisia/Germania, a fost pronunțată la 23 octombrie 2007. În această cauză, Comisia a susținut în esență că trei dispoziții ale Legii VW puteau descuraja investițiile directe și, prin urmare, constituiau restricții în calea liberei circulații a capitalurilor în sensul articolului 56 CE prin aceea că, în primul rând, contrar dreptului comun, limitau dreptul la vot al oricărui acționar la 20 % din capitalul social al Volkswagen, în al doilea rând, pentru decizii ale adunării generale, pentru care, potrivit dreptului comun, este necesară numai o majoritate de 75 %, prevedeau o majoritate de peste 80 % și, în al treilea rând, contrar dreptului comun, acordau statului federal și Landului Saxonia Inferioară dreptul de a desemna câte doi reprezentanți în consiliul de supraveghere al Volkswagen.
Din hotărârea amintită ar rezulta că toate cele trei dispoziții contestate ale Legii VW, considerate separat, reprezentau o încălcare a liberei circulații a capitalului.
Cu toate acestea, legea adoptată de Republica Federală Germania prin care aceasta, în opinia sa, a transpus hotărârea Curții prevede în continuare că deciziile adunării generale a Volkswagen AG, pentru care, potrivit dispozițiilor Legii privind societățile pe acțiuni, este necesară o majoritate de 75 % din capitalul social, necesită o majoritate de peste 80 % din capitalul social. Republica Federală Germania justifică această dispoziție făcând trimitere la dispozitivul Hotărârii pronunțate în cauza C-112/05, potrivit căruia această dispoziție reprezintă o încălcare numai dacă este coroborată cu celelalte două dispoziții. Așadar, privită separat, această dispoziție nu ar reprezenta o încălcare a liberei circulații a capitalului.
În opinia Comisiei, formularea dispozitivului hotărârii nu exclude ilegalitatea celor trei dispoziții criticate, privite separat. Astfel, la transpunerea unei hotărâri nu ar trebui luat în considerare numai dispozitivul acesteia, ci și motivele. Prin urmare, în contextul dat, pare foarte exagerată dorința de a justifica omisiunea Republicii Federale Germania de a executa integral Hotărârea Curții exclusiv prin cele două cuvinte „coroborate cu”. O astfel de interpretare ar face abstracție nu numai de întreaga motivare a hotărârii, ci și de jurisprudența Curții cu privire la așa-numitele „acțiuni de aur”.
Prin urmare, Comisia se vede obligată să sesizeze încă o dată Curtea cu această cauză, potrivit articolului 260 alineatul (2) TFUE. Cuantumul sancțiunilor financiare ar fi fost stabilit pe baza Comunicării Comisiei din 1 septembrie 2011 privind actualizarea datelor pentru calcularea sumelor forfetare și a penalităților cu titlu cominatoriu (2).
(1) Rep., p. I-08995.
(2) JO C 12, p. 1.
Full & Egal Universal Law Academy