12.5.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 138/7
Recurs introdus la 9 martie 2012 de Stichting Woonpunt și alții împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 16 decembrie 2011 în cauza T-203/10, Stichting Woonpunt și alții/Comisia Europeană
(Cauza C-132/12 P)
2012/C 138/12
Limba de procedură: olandeza
Părțile
Recurente: Stichting Woonpunt, Stichting Havensteder, fostă Stichting Com.wonen, Woningstichting Haag Wonen, Stichting Woonbedrijf SWS.Hhvl (reprezentanți: P. Glazener și E. Henny, avocați, precum și L. Hancher, profesor)
Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană
Concluziile recurentelor
—
Anularea în tot sau în parte a Ordonanței Tribunalului (Camera a șaptea) din 16 decembrie 2011 în cauza T-203/10, potrivit motivelor de recurs invocate;
—
trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, în conformitate cu aspectele de drept soluționate de Curte;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură, precum și a cheltuielilor de judecată aferente procedurii desfășurate la Tribunal.
Motivele și principalele argumente
1.
Potrivit primului motiv de recurs , Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii, a apreciat în mod eronat situația de fapt și nu a motivat ordonanța în mod suficient, în sensul că a considerat că recurentele reprezintă doar beneficiari potențiali ai schemei de ajutor aprobate de Comisie. Tribunalul nu a luat în considerare faptul că recurentele au beneficiat de ajutoarele existente înainte de decizia atacată (1), care au necesitat modificarea ca urmare a acestei decizii. Astfel, recurentele nu sunt doar beneficiari potențiali ai ajutoarelor modificate, ci, în același timp, sunt beneficiari efectivi ai ajutoarelor existente. În această ultimă calitate, ele sunt vizate individual de decizia atacată.
2.
Potrivit celui de al doilea motiv de recurs , Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii, a apreciat în mod eronat situația de fapt și nu a motivat ordonanța în mod suficient, în sensul că a considerat că recurentele nu aparțin unei sfere limitate de societăți pentru locuințe sociale. Posibilitatea pur teoretică ca un anumit grup de beneficiari ai ajutorului să poată fi extins în viitor nu este suficientă pentru ca acest grup să fie considerat limitat. În plus, societățile pentru locuințe sociale existente formează un grup limitat, întrucât ele sunt în principal vizate de decizie precum o entitate ipotetică care, potrivit deciziei, ar fi în continuare admisă în calitate de societate pentru locuințe sociale.
3.
Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs , recurentele critică aprecierea Tribunalului potrivit căreia, în ceea ce privește ajutorul N 642/2009, ele nu aveau niciun interes de a exercita acțiunea în anulare a deciziei atacate. Tribunalul a aplicat în mod eronat dreptul Uniunii, a apreciat în mod eronat situația de fapt și nu a motivat ordonanța în mod suficient.
(1) Decizia C(2009) 9963 final a Comisiei din 15 decembrie 2009 referitoare la ajutoarele de stat E 2/2005 și N 642/2009 — Țările de Jos — Ajutor existent și ajutor specific pentru proiecte, în favoarea societăților pentru locuințe sociale.
Full & Egal Universal Law Academy