26.5.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 151/20
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 13 martie 2012 — Consiglio Nazionale dei Geologi/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato
(Cauza C-136/12)
2012/C 151/36
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Consiglio di Stato
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Consiglio Nazionale dei Geologi
Pârâtă: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato
Întrebările preliminare
I.
1.
Articolul 267 al treilea paragraf TFUE privind obligația instanței de ultim grad de a efectua o trimitere preliminară atunci când o parte în proces ridică problema interpretării dreptului comunitar se opune aplicării dispozițiilor procesuale naționale care prevăd un sistem de restricții de natură procedurală, precum termene de recurs, specificitatea motivelor, interdicția de a modifica cererea în cursul procesului, interdicția modificării de către instanță a cererii părții?
2.
Articolul 267 al treilea paragraf TFUE privind obligația instanței de ultim grad de a efectua o trimitere preliminară atunci când o parte în proces ridică problema interpretării dreptului comunitar se opune unei competențe a instanței naționale de a filtra, din punctul de vedere al relevanței întrebării și al gradului de claritate al dispoziției comunitare?
3.
În cazul în care articolul 267 al treilea paragraf TFUE este interpretat în sensul că impune instanței naționale de ultim grad o obligație necondiționată de trimitere preliminară a unei întrebări privind interpretarea dreptului comunitar formulată de o parte în proces, acesta este conform cu principiul duratei rezonabile a procesului, de asemenea prevăzut de dreptul comunitar?
4.
În ce împrejurări de fapt și de drept nerespectarea articolului 267 al treilea paragraf TFUE de către instanța națională constituie o „încălcare vădită a dreptului comunitar” și această noțiune poate avea un conținut și o sferă de aplicare diferite în cadrul acțiunii speciale împotriva statului, în sensul Legii nr. 117 din 13 aprilie 1988, pentru „repararea prejudiciilor cauzate în exercitarea funcțiilor judiciare și răspunderea civilă a magistraților” și al acțiunii generale împotriva statului pentru încălcarea dreptului comunitar?
II.
În cazul în care Curtea de Justiție ar accepta teza „filtrului larg” (…), care se opune aplicării normelor procesuale naționale referitoare la specificitatea motivelor de recurs, întrebările preliminare trebuie adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene în chiar termenii în care au fost formulate de recurenta [din procedura principală], redați [în continuare].
1.
„(…) prezentăm Curții de Justiție Europene cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare referitoare la interpretarea articolului 101 TFUE (fostul articol 81 CE) în raport cu dispozițiile legale și deontologice ce guvernează profesia de geolog și cu competențele instituționale și normele de funcționare ale Consiglio Nazionale dei Geologi, aplicabile în prezenta cauză, redate în continuare, în vederea verificării validității și conformității lor cu dispoziția europeană (articolul 101 TFUE menționat) referitoare la domeniul concurenței. (…)
Articolul 9, în special litera g, din Legea nr. 112/1963 «Consiglio Nazionale dell’Ordine exercită următoarele atribuții, pe lângă cele ce rezultă din alte dispoziții: a) asigură respectarea legii profesionale și a tuturor celorlalte dispoziții privind profesia; b) asigură ținerea tabloului și a listei speciale și efectuează înscrierile și radierile; c) veghează la protecția titlului profesional și desfășoară activități pentru reprimarea exercitării abuzive a profesiei; d) adoptă măsuri disciplinare; e) ia măsuri, la cerere, pentru plata onorariilor; f) asigură administrarea bunurilor care aparțin Ordine Nazionale și întocmește anual proiectul de buget și bugetul de execuție; g) stabilește, în limitele strict necesare pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare a Ordine Nazionale, în vederea aprobării de către ministrul justiției, cuantumul contribuției anuale pe care trebuie să o plătească persoanele înscrise în tablou și în lista specială, precum și cuantumul taxei de înscriere în tablou și în listă, al taxei pentru eliberarea certificatelor și avizelor privind plata onorariilor».
Art. 14 alineatul 1 din Legea nr. 616/1966 potrivit căruia «persoanei înscrise în tablou sau în lista specială care se comportă într-un mod care nu este conform cu demnitatea și prestigiul profesional i se poate aplica, în funcție de gravitatea faptei, una dintre următoarele sancțiuni disciplinare: 1) mustrare; 2) suspendarea exercitării profesiei pentru o perioadă de până la un an; 3) radierea.»
Articolul 17 din Legea nr. 616/1966 potrivit căruia «tariful profesional al onorariilor și al indemnizațiilor și criteriile pentru rambursarea cheltuielilor sunt stabilite prin decret comun al [ministrului justiției] în acord cu [ministrul pentru activități productive] la propunerea Consiglio Nazionale dei Geologi».
Articolul 6 din Noul cod deontologic din 19 decembrie 2006 (decizia nr. 143/2006) modificat prin decizia nr. 65 din 24 martie 2010 privind «prestația profesională» potrivit căruia «eficiența și eficacitatea prestației sunt determinate în esență: de dificultatea tehnică intrinsecă, de întinderea răspunderii asumate, de originalitatea cererii, de existența sau inexistența unor soluții tehnice anterioare referitoare la situația în cauză, de importanța elementelor tehnice care fac obiectul evaluării, de importanța elementelor tehnice care trebuie coordonate, de originalitatea soluției, de cantitatea de timp și de intensitatea efortului depus, de capacitatea de interacțiune cu comitentul și cu alte persoane, inclusiv antreprenori, implicate în prestație, de valoarea lucrării».
Articolul 7 din Noul cod deontologic din 19 decembrie 2006 (decizia nr. 143/2006) modificat prin decizia nr. 65 din 24 martie 2010 privind «prestigiul profesional» potrivit căruia «prestigiul profesionistului constă în esență: în caracterul corect și complet al prestației profesionale, în capacitatea de asumare a răspunderii, în disponibilitatea unui echipament tehnic și profesional eficace, în disponibilitatea și promptitudinea utilizării unor instrumente conforme cerințelor actuale, în organizarea unui birou și a unei echipe profesionale eficiente, în grija pentru promptitudinea intervențiilor, în disponibilitatea mijloacelor și a structurilor de formare continuă, inclusiv a colaboratorilor și a personalului angajat, în capacitatea de a fi un interlocutor prompt și eficace al beneficiarului și al entităților și instituțiilor private și publice și al publicului în general».
Articolul 17 din Noul cod deontologic din 19 decembrie 2006 (decizia nr. 143/2006) modificat prin decizia nr. 65 din 24 martie 2010 privind «parametrii tarifari» potrivit căruia «în determinarea onorariilor profesionale geologul trebuie să respecte prevederile Decretului lege nr. 223/2006 transformat în Legea nr. 248/2006; principiul adecvării prevăzut la articolul 2233 alineatul 2 Codul civil și, în orice caz, ansamblul dispozițiilor legale în vigoare care reglementează materia. Tariful profesional aprobat prin decretul ministerial din 18 noiembrie 1971 cu modificările ulterioare și tariful în materie de lucrări publice aprobat prin decretul ministerial din 4 aprilie 2001 constituie un element legitim și obiectiv de raportare tehnico-profesională în analiza, determinarea și definirea compensațiilor între părți». În special, în această privință, se solicită Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la aspectul dacă indicarea, ca normă legală obligatorie în toate elementele sale, a Decretului lege nr. 223/2006, cuprinzând un sistem numeric și cronologic, singurul sistem istoric și legitim, atât la nivel intern, cât și la nivel comunitar, care este cert că nu are nicio incidență asupra cunoașterii și caracterului obligatoriu al normei juridice, este conform cu articolul 101 TFUE.
Articolul 18 din Noul cod deontologic din 19 decembrie 2006 (decizia nr. 143/2006) modificat prin decizia nr. 65 din 24 martie 2010 privind «Stabilirea onorariilor» potrivit căruia «în cadrul reglementării în vigoare, pentru a garanta calitatea prestațiilor, geologul care își desfășoară activitatea profesională sub orice formă — cu titlu individual, în societate sau în asociere — trebuie totdeauna să își stabilească onorariul în corelare cu importanța și dificultatea sarcinii, cu demnitatea profesiei, cu cunoștințele tehnice și cu efortul cerut. Ordinul, ținând seama de principiile competitivității profesionale, veghează asupra respectării [acestor principii]».
Articolul 19 din Noul cod deontologic din 19 decembrie 2006 (decizia nr. 143/2006), modificat prin decizia nr. 65 din 24 martie 2010 privind „achizițiile publice” potrivit căruia „în cadrul procedurilor de achiziții publice în care autoritatea publică nu utilizează, în mod legal, tariful profesional ca parametru de retribuire, geologul va fi oricum obligat să își determine propria ofertă în funcție de importanța și de dificultatea sarcinii, de demnitatea profesiei, de cunoștințele tehnice și de efortul cerut”.
Având în vedere că:
—
Regulamentul (CEE) nr. 2137/85 al Consiliului din 25 iulie 1985 privind Grupul European de Interes Economic (GEIE) având ca scop „de a facilita sau dezvolta activitățile economice ale membrilor săi” stabilește, în al șaselea considerent că acesta „nu aduce atingere aplicării la nivel național a normelor juridice și/sau deontologice privind condițiile de exercitare ale unei activități sau ale unei profesii”;
—
Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale prevede în considerentul (43) că „în măsura în care sunt reglementate, prezenta directivă are ca obiect, de asemenea, profesiile liberale, și anume, în sensul prezentei directive, orice profesie exercitată pe baza unor calificări profesionale corespunzătoare, cu titlu personal, pe propria răspundere și independent din punct de vedere profesional, oferind servicii intelectuale și conceptuale în interesul clientului și al publicului. Exercitarea profesiei poate, în statele membre, în conformitate cu tratatul, face obiectul unor obligații juridice specifice, bazate pe legislația națională și reglementările stabilite, în mod autonom, în acest cadru, de către organismul profesional reprezentativ competent, care garantează și îmbunătățesc gradul de profesionalism, calitatea serviciilor și confidențialitatea relațiilor cu clientul”.
Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne cunoscută sub denumirea „directiva servicii” prevede, în considerentul (115), că „[c]odurile de conduită la nivel comunitar sunt adoptate pentru a stabili norme minime de conduită și completează cerințele juridice ale statelor membre. Acestea nu împiedică statele membre, în conformitate cu legislația comunitară, să ia măsuri legislative mai stricte, și nu împiedică ordinele profesionale naționale să ofere o mai mare protecție în codurile lor de conduită naționale”.
În sfârșit, Curții de Justiție i se solicită să se pronunțe asupra conformității cu articolul 101 TFUE a distincției descrise mai sus, făcută în drept și din punct de vedere al organizării ordinului, între întreprinderea profesională și întreprinderea comercială, precum și între concurența profesională și concurența comercială”.
(…).”
2.
„(a)
Articolul 101 TFUE sau o altă normă de drept al Uniunii interzice sau se opune referirii la demnitatea și la prestigiul profesional — în speță, geolog — în stabilirea onorariilor profesionale?
(b)
În sensul articolului 101 TFUE sau al unei alte norme de drept al Uniunii, referirea la demnitatea și la prestigiul profesional presupune efecte de restrângere a concurenței profesionale?
(c)
Articolul 101 TFUE sau o altă normă de drept al Uniunii stabilește că cerințele de demnitate și prestigiu, în calitate de componente ale compensației profesionistului în legătură cu tarifele definite expres ca susceptibile de derogări numai în privința limitelor minime — având în vedere referirea expresă și formală, cuprinsă la articolul 17 din Noul cod deontologic al geologilor, la reglementarea care permite o astfel de derogare (Decretul lege nr. 223/2006, transformat în Legea nr. 248/2006) — pot fi considerate ca inducând comportamente care restrâng concurența?
(d)
Articolul 101 TFUE sau o altă normă de drept al Uniunii interzice referirea la tariful profesional — stabilit, pentru geologi, printr o dispoziție adoptată de stat, respectiv decretul ministerial al ministrului justiției în acord cu ministrul activităților productive, și de la care se poate deroga în ceea ce privește limitele minime prin efectul, încă o dată, al trimiterii formale și exprese la Decretul lege nr. 223/2006 cuprinse la articolului 17 din Noul cod deontologic — ca simplu element tehnic și profesional de referință pentru stabilirea onorariilor?
(e)
Articolul 101 TFUE sau o altă normă de drept al Uniunii interzice corespondența între importanța prestațiilor, cerințele legate de prestigiu și de demnitate astfel cum sunt definite și la articolele 6 și 7 din Noul cod deontologic al geologilor și onorariile profesionale, astfel cum se prevede la articolul 2233 alineatul 2 din Codul civil 2 potrivit căruia «în orice caz, cuantumul onorariilor (profesionale) trebuie să fie adaptat importanței lucrărilor și demnității profesiei»?
(f)
Prin urmare, potrivit articolului 101 TFUE, se poate considera că trimiterea la articolul 2233 alineatul 2 din Codul civil este legitimă și că nu are ca efect restrângerea concurenței?
(g)
Articolul 101 TFUE sau o altă normă de drept al Uniunii stabilește, în cadrul reglementării concurenței, egalitatea juridică între un ordin profesional, în speță cel al geologilor, astfel cum este reglementat de norme specifice adoptate de stat în vederea atingerii unor scopuri instituționale, și înțelegerile și concentrările de întreprinderi comerciale care corespund unor înțelegeri anticoncurențiale?
(h)
Articolul 101 TFUE sau o altă normă de drept al Uniunii permite asimilarea unei contribuții la un ordin profesional, obligatorie în temeiul legii — în vederea atingerii unor funcții și scopuri instituționale — cu activitatea de vânzare de bunuri și de servicii și cu profitul economic obținut prin intermediul unor comportamente anticoncurențiale de concentrări de întreprinderi comerciale?
(i)
Articolul 101 TFUE sau o altă normă de drept al Uniunii justifică aplicarea, în speță, a unei sancțiuni?
(j)
Articolul 101 TFUE sau o altă normă de drept al Uniunii justifică supunerea la o prelevare forțată din contribuția la ordinul profesional, obligatorie în temeiul legii, asimilând această contribuție cu profitul și cu încasarea obținute dintr-o înțelegere economică sau comercială anticoncurențială ?
III.
1.
În subsidiar, în cazul în care Curtea de Justiție ar răspunde la întrebările privind interpretarea articolului 267 al treilea paragraf TFUE în sensul absenței unei incidențe a normelor naționale de procedură și al existenței unei obligații de sprijin din partea instanței naționale și ar considera întrebarea adresată, astfel cum a fost formulată de recurent, ca fiind prea generală: dreptul comunitar al concurenței și al profesiilor, în special dispozițiile comunitare invocate de recurentă în întrebarea sa, se opun adoptării unor coduri deontologice profesionale care determină onorariile în funcție de demnitatea și de prestigiul profesiei, de calitatea și de cantitatea muncii prestate, având ca efect faptul că onorariile care se situează sub tariful minim (și, prin urmare, mai concurențiale) ar putea fi sancționate, pe plan disciplinar, pentru încălcarea normelor deontologice?
2.
În subsidiar, în cazul în care Curtea de Justiție ar răspunde la întrebările privind interpretarea articolului 267 al treilea paragraf TFUE în sensul absenței unei incidențe a normelor naționale de procedură și al existenței unei obligații de sprijin din partea instanței naționale și ar considera întrebarea adresată, astfel cum a fost formulată de recurent, ca fiind prea generală: dreptul comunitar al concurenței, în special reglementarea care interzice înțelegerile care restrâng concurența, poate fi interpretat în sensul că o înțelegere restrictivă poate lua forma unor norme deontologice stabilite de ordine profesionale atunci când aceste norme, prin indicarea demnității și a prestigiului profesiei, precum și a calității și a cantității muncii prestate drept criterii de stabilire a onorariului profesionistului, au ca efect interdicția de a deroga de la tarifele minime și, prin urmare, au de asemenea un efect de restrângere a concurenței din cauza acestei interdicții?
3.
În subsidiar, în cazul în care Curtea de Justiție ar răspunde la întrebările privind interpretarea articolului 267 al treilea paragraf TFUE în sensul absenței unei incidențe a normelor naționale de procedură și al existenței unei obligații de sprijin din partea instanței naționale și ar considera întrebarea adresată, astfel cum a fost formulată de recurent, ca fiind prea generală: atunci când dreptul național prevede norme de protecție a concurenței mai stricte decât cele comunitare, în special prin stabilirea posibilității de a deroga de la tarifele profesionale minime, și atunci când, prin urmare, un comportament al ordinului profesional care impune interdicția de a deroga de la tarifele minime constituie, din punctul de vedere al dreptului național, o înțelegere care restrânge concurența, în condițiile în care din punctul de vedere al dreptului comunitar ar putea să nu constituie o astfel de înțelegere, dreptul comunitar al concurenței, în special reglementarea comunitară a înțelegerilor care restrâng concurența, se opune unui astfel de rezultat, și anume că un anumit comportament ar fi sancționabil ca înțelegere restrictivă în temeiul reglementării naționale dar nu și în temeiul reglementării comunitare, de fiecare dată când normele naționale de protecție a concurenței sunt mai stricte decât cele comunitare?
Full & Egal Universal Law Academy