12.5.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 138/9
Recurs introdus la 26 martie 2012 de Neubrandenburger Wohnungsgesellschaft mbH împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a cincea) din 9 ianuarie 2012 în cauza T-407/09, Neubrandenburger Wohnungsgesellschaft mbH/Comisia Europeană
(Cauza C-145/12 P)
2012/C 138/15
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Neubrandenburger Wohnungsgesellschaft mbH (reprezentanți: M. Núñez-Müller și J. Dammann de Chapto, avocați)
Celelalte părți în proces: Comisia Europeană, Bavaria Immobilien Beteiligungsgesellschaft mbH & Co. Objekte Neubrandenburg KG, Bavaria Immobilien Trading GmbH & Co. Immobilien Leasing Objekt Neubrandenburg KG
Concluziile recurentei
1.
Anularea în tot a ordonanței atacate;
2.
soluționarea cu titlu definitiv a cauzei și anularea Deciziei Comisiei din 29 iulie 2009 (D/53320) și, în orice ipoteză, admiterea cu titlu definitiv a acțiunii introduse în cauza T-407/09; cu titlu subsidiar:
constatarea faptului că, prin încălcarea obligațiilor prevăzute la articolul 108 TFUE și în Regulamentul (CE) nr. 659/99, Comisia nu a inițiat o procedură oficială de investigare în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) TFUE;
3.
obligarea Comisiei și a intervenientelor în susținerea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în procedura de recurs, cât și în procedura desfășurată la prima instanță în cauza T-407/09.
Motivele și principalele argumente
Prezentul recurs este formulat împotriva Ordonanței Tribunalului din 9 ianuarie 2012 în cauza T-407/09, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea introdusă de recurentă privind anularea deciziei Comisiei, cuprinsă într-o scrisoare din 29 iulie 2009 în care se declară că anumite contracte încheiate de recurentă referitoare la vânzarea de locuințe în cadrul privatizării unor locuințe sociale în Neubrandenburg nu intră în domeniul articolului 87 alineatul (1) CE, și constatarea abținerii Comisiei de a acționa, în sensul articolului 232 CE, întrucât Comisia nu și-a exprimat poziția referitoare la aceste contracte potrivit articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 88 CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).
Recurenta își motivează recursul, în esență, pe patru motive:
În primul rând, prin ordonanța atacată a fost încălcat articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, întrucât Tribunalul a considerat în mod nelegal că scrisoarea Comisiei din 29 iulie 2009 nu reprezintă o decizie supusă căilor de atac în sensul acestei dispoziții. Tribunalul a interpretat scrisoarea numai în funcție de modul de redactare. Cu toate acestea, potrivit principiilor dezvoltate de jurisprudența constantă a Curții, Tribunalul ar fi trebuit să ia în considerare conținutul esențial al scrisorii, care cuprindea astfel intenția Comisiei și contextul.
În al doilea rând, prin ordonanța atacată a fost încălcat principiul de drept al Uniunii privind exercitarea unei căi de atac efective. Tribunalul a motivat, în esență, caracterul inatacabil al scrisorii Comisiei din 29 iulie 2009 în sensul că, în această scrisoare, Comisia a calificat drept „provizorie” analiza efectuată în lumina normelor privind ajutoarele. În măsura în care Comisia ar considera analiza definitivă a unei măsuri ca fiind lipsită de efecte juridice, în sensul că aceasta a calificat verbal aprecierea ca fiind „provizorie”, adoptarea unei decizii care poate fi supusă căilor de atac ar fi lăsată doar la libera sa apreciere. Astfel, nu ar mai fi posibilă protecția drepturilor individuale prin exercitarea unei căi de atac efective.
În al treilea rând, prin ordonanța atacată a fost încălcat și articolul 265 TFUE, întrucât, în ceea ce privește scrisoarea din 29 iulie 2009, pe de o parte, Tribunalul a respins caracterul său atacabil și, pe de altă parte, a negat în mod neîntemeiat existența condițiilor de admisibilitate a acțiunii în constatarea abținerii de a acționa. Astfel, recurentei i s-au înlăturat în totalitate posibilitățile de a introduce o acțiune.
În sfârșit, ordonanța conține mai multe deficiențe de motivare, fiind încălcată astfel obligația de motivare prevăzută la articolul 81 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.
Full & Egal Universal Law Academy