16.6.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 174/17
Acțiune introdusă la 29 martie 2012 — Comisia Europeană/Bulgaria
(Cauza C-152/12)
2012/C 174/26
Limba de procedură: bulgara
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Vasileva și H. Støvlbæk)
Pârâtă: Republica Bulgaria
Concluziile reclamantei
—
constatarea faptului că Republica Bulgaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (3) și al articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2001/14/CE (1),
—
obligarea Republicii Bulgaria la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În cererea formulată la 16 martie 2012, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) solicită Curții constatarea faptului că Republica Bulgaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (3) și al articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2001/14/CE deoarece sistemul de tarifare al administratorului infrastructurii în Bulgaria nu este întemeiat pe costul direct imputabil exploatării serviciilor de transport feroviar conform articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2001/14/CE. De altfel, Bulgaria nu a furnizat informații că și-a întemeiat tarifele pe un sistem care urmărește recuperarea în totalitate a costurilor potrivit articolului 8 alineatul (1) din directiva menționată. Din acest motiv, Bulgaria ar fi trebuit oricum să îndeplinească exigențele prevăzute la acest articol.
Comisia invocă următoarele argumente principale:
1.
Prin noțiunea de costul direct imputabil exploatării serviciilor de transport feroviar trebuie să se înțeleasă costul marginal direct imputabil utilizării reale a infrastructurii feroviare, altfel spus decât „costul direct” imputabil unui serviciu de transport feroviar specific. În consecință, acest cost variază în funcție de utilizarea sau de neutilizarea infrastructurii feroviare. Urmând aceeași logică, costul acumulat fără legătură cu utilizarea reală a infrastructurii feroviare nu poate fi considerat un cost direct, chiar dacă ar avea legătură cu activități sau cu bunuri esențiale pentru circulația trenurilor pe anumite linii de cale ferată. Acest cost este fix în sensul că se acumulează chiar dacă nu se folosește deloc infrastructura feroviară.
2.
Această interpretare se coroborează cu textul articolului 7 alineatul (3) care se aplică costului „direct imputabil exploatării serviciilor de transport feroviar”. Costul fix legat de întreaga rețea feroviară nu ar fi așadar „direct imputabil” ca urmare a exploatării unui serviciu de transport feroviar specific. Prin urmare, formularea „direct imputabil” se referă la costul suplimentar rezultând din exploatarea unui serviciu de transport feroviar specific. Interpretarea propusă se coroborează și cu interpretarea sistemică a articolului 7 alineatul (3). Articolul 7 reglementează principiile de tarifare, în timp ce articolul 8 cuprinde excepțiile posibile de la aceste principii. Articolul 8 alineatul (1) menționează „[…] recuperarea în totalitate a costurilor suportate de către administratorul infrastructurii […]”, ceea ce înseamnă că costul la care se referă articolul 7 alineatul (3) nu poate fi costul final al administratorului infrastructurii, ci costul direct imputabil exploatării unui serviciu de transport feroviar specific, mai precis un cost mai mic decât costul final. Această interpretare se coroborează cu considerentul (7) al Directivei 2001/14/CE care încurajează utilizarea optimă a infrastructurii feroviare pe cât posibil de cât mai mulți utilizatori, ceea ce presupune ca tarifarea să fie una scăzută.
3.
Comisia apreciază că administratorul infrastructurii trebuie să pună pe propria cheltuială infrastructura la dispoziția transportatorilor feroviari, iar aceștia din urmă trebuie să plătească tarifele corespunzătoare costului direct. Aceasta se poate explica prin nevoia de a face infrastructura feroviară mai atractivă în vederea utilizării sale de către un mare număr de transportatori feroviari și în vederea optimizării acestei utilizări de către fiecare dintre aceștia din urmă. Aplicarea articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2001/14/CE este posibilă numai atunci când condițiile pe care le prevede sunt îndeplinite, și anume: pentru toate segmentele de piață în legătură cu care administratorul infrastructurii intenționază să perceapă majorări, acesta trebuie mai întâi să stabilească dacă segmentele respective se pretează la astfel de majorări. Această interpretare rezultă din textul articolului 8 alineatul (1) primul paragraf — „[…] dacă piața permite […]” —, precum și din textul articolului 8 alineatul (1) al doilea paragraf care prevede: „Totuși, nivelul tarifelor nu trebuie să excludă utilizarea infrastructurii de către segmentele de piață care pot plăti cel puțin costul suportat direct ca urmare a exploatării serviciilor de transport feroviar […]”.
4.
Analiza completă a costului și a veniturilor administratorului bulgar al infrastructurii pentru anii 2005-2008 arată că 60-70 % din costul operațional direct calculat în Bulgaria se întemeiază pe elemente fixe, cu precădere pe impozitele pe salarii și pe obligațiile de asigurări sociale. Având în vedere cele ce precedă, Comisia a ajuns la concluzia că acest cost nu poate fi considerat un cost direct în sensul articolului 7 alineatul (3) din moment ce nu variază în funcție de exploatarea serviciilor de transport feroviar. În consecință, veniturile obținute din tarifele de utilizare a infrastructurii sunt cu mult mai mari decât costul operațional direct general. Comisia a concluzionat de aici că în Bulgaria tarifele nu sunt stabilite exclusiv pe baza costului direct imputabil exploatării serviciilor de transport feroviar.
5.
Comisia a constatat pe baza informațiilor furnizate că metoda aplicată în Bulgaria în ceea ce privește tarifarea infrastructurii feroviare nu are o legătură evidentă cu analiza costului direct în sensul articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2001/14/CE.
(1) Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare și certificarea în materie de siguranță (JO L 75, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 66).
Full & Egal Universal Law Academy