30.6.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 194/11
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 16 aprilie 2012 — Stoilov i Ko EOOD/Nachalnik na Mitnitsa Stolichna
(Cauza C-180/12)
2012/C 194/18
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Administrativen sad Sofia-grad
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Stoilov i Ko EOOD
Pârât: Nachalnik na Mitnitsa Stolichna
Întrebările preliminare
1.
Marfa — benzi de material nețesut sub formă de rulouri destinate confecționării de storuri de interior —, în scopul clasificării tarifare conform Nomenclaturii combinate 2009, care constituie anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1031/2008 al Comisiei din 19 septembrie 2008 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, trebuie clasificată în funcție de caracteristicile mărfii ca „țesătură” sub codul NC 5407 61 30 sau în funcție de utilizarea sa unică — pentru storuri de interior — sub codul NC 6303 92 10, ținând seama de următoarele:
(a)
noțiunea „articole confecționate”, în sensul notei 7 din capitolul 63 („Alte articole textile confecționate; seturi; îmbrăcăminte purtată sau uzată și articole textile purtate sau uzate; zdrențe”) din secțiunea XI („Materiale textile și articole din aceste materiale”) din Nomenclatura combinată 2009, interpretată în coroborare cu [secțiunea A] punctul 2 litera (a) din Regulile generale ale Nomenclaturii cu privire la noțiunea „articol incomplet sau nefinit” și având în vedere cazul amintit la litera (c) din nota 7, caracteristicile articolului care face obiectul litigiului, precum și posibilitatea ca din acest articol să se confecționeze un produs finit unic;
(b)
aspectul dacă noțiunea „țesătură”, conform capitolului 54 subpoziția 5407 61 30 din Nomenclatura combinată, cuprinde și benzi de material, care, la fel ca produsul finit, care reprezintă scopul lor de utilizare unic — storuri de interior —, sunt prevăzute cu margini întărite pe lungime, având în vedere astfel enumerarea expresă a acestui produs la subpoziția 6303 92 10 din nomenclatură?
2.
Există vreun motiv rațional pentru prezumția că în persoana declarantului vamal, care are și calitatea de persoană plătitoare de taxe vamale ca urmare a importului de mărfuri, s-a născut și dreptul la încrederea legitimă în ceea ce privește clasificarea tarifară a mărfii și că, în conformitate cu articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, precum și ținând seama de principiul încrederii legitime, trebuie aplicată poziția tarifară a mărfii indicată în declarația vamală în cazul în care, potrivit situației de fapt din acțiunea principală, la momentul depunerii declarației vamale existau următoarele împrejurări:
(a)
în privința unei declarații vamale depuse anterior cu privire la aceleași mărfuri, care aveau aceeași poziție tarifară, autoritățile vamale nu au prelevat eșantioane conform procedurii de control al mărfii, inclusiv conform unui control privind clasificarea tarifară, reținute într-un proces-verbal, astfel încât s-a tras concluzia că marfa corespundea datelor din declarație;
(b)
nu a fost efectuat niciun control ulterior acordării liberului de vamă pentru alte cinci declarații vamale pentru aceleași mărfuri cu aceeași poziție tarifară care au fost depuse de asemenea anterior, mai exact înainte și după data întocmirii procesului-verbal privind controlul vamal în care s-a constatat că poziția tarifară este corectă?
3.
În ceea ce privește respectarea principiului autorității de lucru judecat, articolul 243 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2913/92 trebuie interpretat în sensul că dreptul la acțiune există în privința actului menționat la articolul 232 alineatul (1) litera (a) din acest regulament numai în cazul în care acest act a fost adoptat în urma depășirii termenului de plată și prin respectivul act se stabilește concomitent și cuantumul taxelor la import, iar actul, în temeiul dreptului național al statului membru, constituie titlu executoriu pentru încasarea taxelor vamale?
4.
Articolul 41 alineatul (2) litera (a) și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care cererea de a administra probe relevate într-un raport de expertiză întocmit de un expert independent care a fost depus de plătitorul de taxe vamale după ce a fost înștiințat conform articolului 221 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2913/1992 nu a fost acceptată în mod expres de către autoritatea vamală și nu a fost explicată în expunerea de motive a deciziilor ulterioare, există o încălcare de neînlăturat a dreptului la o bună administrare și a dreptului la apărare în procedurile administrative care nu mai poate fi remediată în procedurile judiciare, întrucât în împrejurările din acțiunea principală persoana vizată avea numai în primă instanță posibilitatea de a face dovada obiecțiilor referitoare la clasificarea tarifară a mărfii prin adresarea de întrebări unui expert independent?
Full & Egal Universal Law Academy