6.10.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 303/10
Recurs introdus la 16 mai 2012 de FLSmidth & Co. A/S împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 6 martie 2012 în cauza T-65/06, FLSmidth & Co. A/S/Comisia Europeană
(Cauza C-238/12)
2012/C 303/20
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: FLSmidth & Co. A/S (reprezentanți M. Dittmer, advokat, J. Ratliff, Barrister, F. Louis, avocat)
Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
În temeiul articolului 256 alineatul (1) al doilea paragraf, precum și al articolelor 263 și 264 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, al articolului 31 din Regulamentul Consiliului nr. 1/2003 (1) și al articolului 56 din Statutul Curții de Justiție, FLSmidth & Co. A/S solicită Curții:
—
anularea Hotărârii din 6 martie 2012 în cauza T-65/06;
—
anularea Deciziei Comisiei Europene din 30 noiembrie 2005 în cazul COMP/F/38.354 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE, în măsura în care se referă la FLS sau, în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii aplicate FLS prin această decizie;
—
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea concluziilor sale, FLS invocă două motive de drept, cel de al doilea având două aspecte.
—
Tribunalul a comis o eroare de drept prin neaplicarea testului juridic corect pentru a imputa răspunderea unei societăți-mamă. Pe de altă parte, Tribunalul nu a dedus concluziile juridice corecte care se impuneau din probele care i-au fost prezentate, în măsura în care nu a reținut că FLS a răsturnat prezumția de răspundere a unei societăți-mamă.
—
Tribunalul nu a verificat dacă Comisia a respectat obligația sa de motivare.
—
La rândul ei, Comisia a săvârșit o eroare prin nerespectarea obligației sale de motivare, în măsura în care nu a examinat suficient argumentele și probele prezentate de FLS pentru răsturnarea prezumției de răspundere a unei societăți-mamă.
—
În plus, Comisia nu și-a respectat obligația de motivare, întrucât decizia nu conținea nicio justificare a faptului că FLS trebuia să poarte răspunderea pentru perioada decembrie 1990 — decembrie 1991.
În susținerea concluziilor formulate în subsidiar, FLS invocă patru motive de drept.
—
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin neaplicarea principiului proporționalității și legalității atunci când a examinat gradul răspunderii întreprinderii FLS și nu a redus, așadar, în mod corespunzător acest grad de răspundere.
—
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a pus capăt inegalității de tratament adoptate de Comisie, care a acordat întreprinderii Trioplast Industrier AB, nu însă și FLS, o reducere de 30 % în temeiul Comunicării privind cooperarea.
—
Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin aplicarea eronată a secțiunii D a doua liniuță din Comunicarea privind cooperarea, deoarece nu a acordat FLS o reducere pentru necontestarea faptelor. În plus, Tribunalul nu a aplicat principiul egalității de tratament, deoarece nu a ținut seama de faptul că întreprinderii Bonar Technical Fabrics i-a fost acordată o reducere de 10 % pentru cel puțin același comportament.
—
Tribunalul a încălcat articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 6 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nu a pronunțat hotărârea într-un termen rezonabil.
(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 01, p. 167).
Full & Egal Universal Law Academy