4.8.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 235/7
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Varhoven administrativen sad (Bulgaria) la 21 mai 2012 — Meliha Veli Mustafa/Direktor na fond „Garantirani vzemaniia na rabotnitsite i sluzhitelite” kam Natsionalniia osiguritelen institut
(Cauza C-247/12)
2012/C 235/14
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Varhoven administrativen sad
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Meliha Veli Mustafa
Pârât: Direktor na fond „Garantirani vzemaniia na rabotnitsite i sluzhitelite” kam Natsionalniia osiguritelen institut
Întrebările preliminare
1.
Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 80/987/CEE (1) a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE (2) a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 80/987/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, trebuie interpretat, în lumina considerentului (5) al Directivei 2002/74, în sensul că obligă statele membre să prevadă garanții pentru creanțele salariaților în fiecare etapă a procedurii de insolvență, până la declararea stării de insolvență, și nu numai la deschiderea procedurii?
2.
Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 80/987, astfel cum a fost modificat prin Directiva 2002/74, se opune unei dispoziții naționale care prevede că instituția de garantare plătește creanțele salariaților constând în retribuții rezultate din raporturile de muncă doar în măsura în care aceste creanțe au luat naștere până la data înregistrării deciziei de deschidere a procedurii de insolvență, dacă prin decizia menționată nu se dispune încetarea activității societății angajatoare, iar aceasta nu este declarată în stare de insolvență?
3.
În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările precedente: articolul 2 alineatul (1) din Directiva 80/987, astfel cum a fost modificat prin Directiva 2002/74, are efect direct și poate fi aplicat direct de instanța națională?
4.
În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările precedente: în absența unei reglementări naționale concrete referitoare la termenul în care se poate solicita plata, din partea instituției de garantare, a creanțelor salariaților care au luat naștere până la data înregistrării deciziei prin care angajatorul este declarat în stare de insolvență (și se dispune încetarea activității sale), este posibil ca, în conformitate cu principiul efectivității, să fie aplicat un termen de 30 de zile, prevăzut în legislația națională, pentru exercitarea acestui drept alte situații decât cea menționată anterior, termenul începând să curgă de la data înregistrării, în Registrul Comerțului, a deciziei de declarare a stării de insolvență?
(1) Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului (JO L 283, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 197).
(2) Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 80/987/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului (JO L 270, p. 10, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 149).
Full & Egal Universal Law Academy