25.8.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 258/12
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 20 iunie 2012 — Cascina Tre Pini s.s./Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare și alții
(Cauza C-301/12)
2012/C 258/19
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Consiglio di Stato
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Cascina Tre Pini s.s.
Pârâți: Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare și alții
Întrebările preliminare
I.
1.
Se opune aplicării corecte a articolelor 9 și 10 din Directiva nr. 92/43/CEE (1) dispoziția națională (articolul 3 alineatul 4-bis din Decretul Președintelui Republicii nr. 357 din 1997) care prevede o competență din oficiu a regiunilor și a provinciilor autonome de a propune revizuirea SIC, fără a stabili și o obligație a acestor administrații de a-și exercita competența menționată, în cazul în care particulari proprietari ale ariilor cuprinse în SIC solicită, în mod justificat, exercitarea acestei competențe, cel puțin în cazul în care particularii invocă degradarea mediului din zona respectivă?
2.
Se opune aplicării corecte a articolelor 9 și 10 din Directiva nr. 92/43/CEE dispoziția națională (articolul 3 alineatul 4-bis din Decretul Președintelui Republicii nr. 357 din 1997) care prevede o competență din oficiu a regiunilor și a provinciilor autonome de a propune revizuirea SIC, în urma unei evaluări periodice, fără a prevedea intervale de timp precise pentru evaluare (de exemplu, la doi ani, trei ani etc.) și fără a prevedea ca evaluarea periodică atribuită regiunilor și provinciilor autonome să fie notificată prin forme de publicitate colectivă, pentru a permite persoanelor interesate să prezinte observații sau propuneri?
3.
Se opune aplicării corecte a articolelor 9 și 10 din Directiva nr. 92/43/CEE dispoziția națională (articolul 3 alineatul 4-bis din Decretul Președintelui Republicii nr. 357 din 1997) care prevede că inițiativa revizuirii SIC revine regiunilor și provinciilor autonome, fără a prevedea și o competență de inițiativă a statului, cel puțin cu titlu subsidiar, în cazul inacțiunii regiunilor sau a provinciilor autonome?
4.
Se opune aplicării corecte a articolelor 9 și 10 din Directiva nr. 92/43/CEE dispoziția națională (articolul 3 alineatul 4-bis din Decretul Președintelui Republicii nr. 357 din 1997) care prevede o competență din oficiu a regiunilor și a provinciilor autonome de a propune revizuirea SIC, cu totul discreționară și neobligatorie, chiar și în cazul în care s-au produs — și au fost constatate oficial — fenomene de poluare sau degradare a mediului?
II.
[…] Procedura prevăzută la articolul 9, din Directiva 92/43/CEE, reglementată de legiuitorul național prin articolul 3 alineatul 4-bis din Decretul Președintelui Republicii 357/97 trebuie considerată o procedură care trebuie să se finalizeze, în mod necesar, printr-un act administrativ sau este doar o procedură care are un rezultat facultativ? Prin „procedură care trebuie să se finalizeze, în mod necesar, printr-un act administrativ” trebuie să se înțeleagă o procedură care, „dacă sunt îndeplinite condițiile, trebuie să constea în transmiterea propunerii regionale, de către ministrul Mediului și Protecției Teritoriului, Comisiei Europene”, fără ca aceasta să implice nicio considerație privind interpretarea sa ca procedură care poate fi activată doar din oficiu sau și la cererea unei părți?
III.
1.
Dreptul comunitar și, în special, Directiva 92/43/CEE se opun legislației unui stat membru care impune deschiderea unei proceduri de declasificare, în locul adoptării unor măsuri suplimentare de monitorizare și protecție, pe baza sesizării unui particular cu privire la starea de degradare a sitului?
2.
Dreptul comunitar și, în special, Directiva 92/43/CEE se opun legislației unui stat membru care impune deschiderea unei proceduri de declasificare a unui sit cuprins în rețeaua Natura 2000 pentru protecția unor interese exclusiv private de natură economică?
3.
Dreptul comunitar și, în special, Directiva 92/43/CEE se opun legislației unui stat membru care prevede, în prezența unor proiecte de infrastructuri de interes general, social și economic, recunoscute și de Uniunea Europeană, care ar putea aduce un prejudiciu unui habitat natural recunoscut în sensul directivei, deschiderea unei proceduri de declasificare a sitului, în locul adoptării unor măsuri compensatorii pentru a garanta coerența globală a rețelei Natura 2000?
4.
Dreptul comunitar și, în special, Directiva 92/43/CEE se opun legislației unui stat membru care, în privința habitatelor naturale, ia în considerare interesele economice ale proprietarilor individuali, permițându-le să obțină o hotărâre a instanței naționale care impune redelimitarea sitului?
5.
Dreptul comunitar și, în special, Directiva 92/43/CEE se opun legislației unui stat membru care prevede declasificarea sitului, în prezența unei degradări de origine antropică, iar nu naturală?
(1) Directiva Consiliului 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale, precum și a faunei și a florei sălbatice (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109).
Full & Egal Universal Law Academy