22.9.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 287/19
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Arbeitsgerichts Nienburg (Germania) la 27 iunie 2012 — Heinz Kassner/Mittelweser-Tiefbau GmbH & Co. KG
(Cauza C-311/12)
2012/C 287/36
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Arbeitsgericht Nienburg
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Heinz Kassner
Pârâtă: Mittelweser-Tiefbau GmbH & Co. KG
Întrebările preliminare
1.
Articolul 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE (1) trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale conform căreia, în anumite sectoare, durata minimă a concediului anual de patru săptămâni poate fi redusă printr-un contract colectiv de muncă?
2.
Articolul 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale conform căreia în contractele colective de muncă se poate stabili că reducerea veniturilor din perioada de calcul aferentă șomajului tehnic, a suspendării contractului de muncă sau a lipsei de la serviciu pentru motive neimputabile lucrătorului afectează calcularea indemnizației de concediu, ceea ce are drept consecință faptul că pentru durata concediului minim anual de patru săptămâni lucrătorul nu primește nicio indemnizație de concediu, respectiv după încetarea raportului de muncă acesta nu beneficiază de nicio compensație în bani a concediului?
3.
În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare: articolul 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale conform căreia în contractele colective de muncă se poate stabili că reducerea veniturilor din perioada de calcul aferentă șomajului tehnic, a suspendării contractului de muncă sau a lipsei de la serviciu pentru motive neimputabile lucrătorului afectează calcularea indemnizației de concediu, ceea ce are drept consecință faptul că pentru durata concediului minim anual de patru săptămâni lucrătorul primește o indemnizație de concediu într-un cuantum mai redus, respectiv după încetarea raportului de muncă acesta beneficiază de o compensație în bani a concediului într-un cuantum mai redus, decât ar fi primit în cazul în care la calcularea indemnizației de concediu s-ar lua în considerare drept bază salariul mediu pe care lucrătorul l-ar fi primit dacă nu ar fi existat astfel de reduceri ale venitului? În cazul unui răspuns afirmativ: care este cota procentuală maximă, calculată în raport cu salariul mediu neredus al lucrătorului, pe care poate să o aibă reducerea indemnizației de concediu din perioada de calcul aferentă șomajului tehnic, a suspendării contractului de muncă sau a lipsei de la serviciu pentru motive neimputabile lucrătorului, permisă în cadrul unor reglementări naționale legale dintr-un contract colectiv de muncă, pentru a se putea prezuma existența unei interpretări conforme cu dreptul Uniunii a acestei reglementări naționale?
4.
Articolul 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale legale dintr-un contract colectiv de muncă conform căreia nu există drept la concediu în perioadele dintr-un an în care lucrătorul bolnav aflat în incapacitate de muncă nu a primit nici salariu, nici indemnizație de boală sau indemnizație în caz de accident, în măsura în care acest lucru are drept consecință faptul că lucrătorul beneficiază de un drept la concediu anual pentru o durată mai mică de patru săptămâni?
5.
Articolul 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale legale dintr-un contract colectiv de muncă conform căreia nu există un drept la indemnizație de concediu — respectiv, după încetarea raportului de muncă, un drept la compensarea în bani a concediului — pentru acei ani în care ca urmare a suspendărilor contractului de muncă sau a lipsei de la serviciu pentru motive neimputabile lucrătorului, în special din motive de boală, nu se atinge efectiv un anumit nivel al salariului brut?
6.
Articolul 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale legale dintr-un contract colectiv de muncă conform căreia drepturile la concediu și la compensarea în bani a concediului se sting odată cu expirarea anului calendaristic, care urmează anului în care au luat naștere drepturile la concediu, astfel încât prin aceasta se limitează posibilitatea cumulului de drepturi la un astfel de concediu plătit ale unui lucrător aflat în incapacitate de muncă mai multe perioade de referință consecutive? În cazul unui răspuns afirmativ: dreptul Uniunii este pus mai bine și mai eficient în aplicare în dreptul național în cazul în care aplicarea unei astfel de norme dintr-un contract colectiv de muncă este înlăturată în totalitate, sau atunci când norma este consolidată conform dreptului Uniunii în sensul că în locul duratei anuale se aplică o anumită durată mai lungă?
7.
În cazul în care la una sau la mai multe dintre întrebările 1-5 răspunsul este afirmativ: principiile generale din dreptul Uniunii — principiul securității juridice și al neretroactivității — impun limitarea în timp a posibilității oricărei persoane interesate de a invoca interpretarea dată de Curtea de Justiție dispozițiilor articolului 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și ale articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE în cadrul hotărârii preliminare care urmează să fie pronunțată în prezenta procedură, întrucât în jurisprudența instanței supreme naționale s-a statuat anterior că interpretarea conformă dreptului Uniunii a normelor relevante naționale legale și dintr-un contract colectiv de muncă se dovedește imposibilă? În cazul unui răspuns negativ din partea Curții la această întrebare: este compatibilă cu dreptul Uniunii situația în care instanțele naționale acordă în temeiul dreptului național protecția încrederii legitime angajatorilor, care s-au întemeiat pe continuitatea jurisprudenței instanței supreme naționale, sau acordarea protecției încrederii legitime este rezervată Curții de Justiție a Uniunii Europene?
(1) Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3).
Full & Egal Universal Law Academy