22.9.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 287/27
Recurs introdus la 16 iulie 2012 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 25 aprilie 2012 în cauza T-509/10, Manufacturing Support & Procurement Kala Naft/Consiliul
(Cauza C-348/12 P)
2012/C 287/53
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și R. Liudvinaviciute-Cordeiro, agenți)
Celelalte părți în proces: Manufacturing Support & Procurement Kala Naft Co., Tehran, Comisia Europeană
Concluziile recurentului
—
anularea Hotărârii pronunțate de Tribunal (Camera a patra) la 25 aprilie 2012 în cauza T-509/10;
—
pronunțarea în mod definitiv asupra litigiului și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulate de Kala Naft împotriva actelor Consiliului în discuție sau, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată;
—
obligarea Kala Naft la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu în primă instanță și în cadrul prezentului recurs.
Motivele și principalele argumente
Consiliul consideră că hotărârea Tribunalului în cauza menționată mai sus este viciată de două erori de drept și că această hotărâre ar trebui, prin urmare, să fie anulată.
În primul rând, Consiliul consideră că Tribunalul ar fi comis o eroare de drept respingând ca inadmisibilă acțiunea formulată de societatea Kala Naft, având în vedere că această societate ar constitui, în opinia Consiliului, o entitate guvernamentală iraniană.
În al doilea rând, Consiliul consideră că Tribunalul ar fi comis o eroare de drept apreciind că unul dintre motivele reținute pentru a justifica impunerea de măsuri restrictive împotriva Kala Naft nu era suficient pentru a îndeplini obligația de motivare și că Consiliul avea obligația de a aduce elemente de probă pentru susținerea unui alt asemenea motiv. Consiliul susține, de asemenea, că Tribunalul ar fi comis o eroare de drept considerând că elementul de motivare potrivit căruia societatea Kala Naft comercializează echipamente pentru sectorul petrolului și al gazelor care pot fi utilizate în programul nuclear iranian nu poate fi considerat în sensul că „susține” proliferarea nucleară, fără a pune acest element în legătură cu alte elemente de motivare.
Full & Egal Universal Law Academy