27.10.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 331/13
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Unabhängiger Verwaltungssenat des Landes Oberösterreich (Austria) la 1 august 2012 — Corinna Prinz-Stremitzer, Susanne Sokoll-Seebacher
(Cauza C-367/12)
2012/C 331/20
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Unabhängiger Verwaltungssenat des Landes Oberösterreich
Părțile din acțiunea principală
Reclamante: Corinna Prinz-Stremitzer, Susanne Sokoll-Seebacher
Celelalte părți la procedură: Tanja Lang, Susanna Zehetner
Întrebările preliminare
1.
Principiul legalității prevăzut la articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale și/sau obligația de transparență prevăzută la articolul 49 TFUE se opun unei norme naționale precum dispoziția de la articolul 10 alineatul (2) a treia teză din Legea austriacă privind farmaciile, în discuție în acțiunea principală, care nu reglementează criteriul necesității înființării unei farmacii publice în mod direct, nici măcar în ceea ce privește caracteristicile esențiale, ci lasă concretizarea aspectelor relevante ale conținutului acestuia în seama jurisprudenței naționale, întrucât astfel nu este exclus faptul ca persoanele interesate din Austria, individual sau în ansamblu, să dobândească un avantaj concurențial semnificativ în raport cu cetățenii altor state membre?
2.
În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: articolul 49 TFUE se opune unei norme naționale precum cea de la articolul 10 alineatul (2) a treia teză din Legea privind farmaciile care stabilește în ceea ce privește criteriul esențial al examinării necesității înființării unei farmacii o limită fixă de 5 500 de persoane, fără ca legea să prevadă o posibilitate de derogare de la această normă de bază, întrucât astfel, de facto, nu este garantată (în mod automat) atingerea coerentă a obiectivelor în sensul punctelor 98-101 din Hotărârea Curții din 1 iunie 2010, C-570/07 (1)?
3.
În cazul în care și răspunsul la a doua întrebare este unul negativ: articolul 49 TFUE și/sau articolul 47 din Carta europeană a drepturilor fundamentale se opun unei norme precum cea de la articolul 10 alineatul (2) a treia teză din Legea privind farmaciile, din care, în temeiul jurisprudenței instanțelor supreme naționale cu privire la problema examinării necesității înființării unei farmacii, rezultă și alte criterii detaliate — precum prioritatea temporală a cererii, efectul de blocare pe care procedura în curs îl are asupra cererilor ulterioare, o perioadă de interdicție de doi ani în cazul respingerii cererii, criterii pentru stabilirea „locuitorilor permanenți”, pe de o parte, și a „clienților în tranzit”, pe de altă parte, precum și pentru separarea numărului de potențiali clienți în cazul în care pe o rază de 4 km se intersectează două sau mai multe farmacii etc. — întrucât astfel nu se permite ca regulă generală aplicarea previzibilă și predictibilă a acestei prevederi într-un termen corespunzător, iar, pentru acest motiv (a se vedea Hotărârea Curții din 1 iunie 2010, C-570/07, punctele 98-101 și 114-125), se poate constata inexistența caracterului adecvat al acesteia în ceea ce privește necesitatea coerenței atingerii obiectivelor și/sau neasigurarea de facto a unui serviciu farmaceutic adecvat și/sau tendința de discriminare între persoanele interesate din Austria sau între acestea și persoanele interesate din alte state membre?
(1) Hotărârea Curții din 1 iunie 2010 (C-570/07 și C-571/07, Rep., p. I-4629)
Full & Egal Universal Law Academy