17.11.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 355/12
Recurs introdus la 24 septembrie 2012 de Leifheit AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 12 iulie 2012 în cauza T-334/10, Leifheit AG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
(Cauza C-432/12 P)
2012/C 355/21
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Leifheit AG (reprezentanți: V. Töbelmann și G. Hasselblatt, avocați)
Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Vermop Salmon GmbH
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
1.
Anularea Hotărârii Tribunalului din 12 iulie 2012 în cauza T-334/10,
2.
anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 12 mai 2010 în cauza R 924/2009-1,
3.
obligarea OAPI la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurilor în fața Curții și în fața Tribunalului, precum și a cheltuielilor aferente procedurii în fața camerei de recurs, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă;
în cazul în care Vermop Salmon GmbH va interveni în procedură, se mai solicită
4.
obligarea intervenientei la plata propriilor cheltuieli de judecată.
Motivele și principalele argumente
Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2012 trebuie să fie anulată întrucât Tribunalul a făcut o greșită apreciere a întinderii examinării efectuate de camera de recurs în cadrul procedurii căii de atac în sensul articolului 63 alineatul (1) litera (e) și al articolului 64 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (1).
Tribunalul nu a ținut seama de principiul continuității funcționale care există între diferitele instanțe ale OAPI și nu a luat în considerare faptul că nici motivele invocate în mod expres nu pot exonera camera de recurs de obligația de a reexamina decizia atacată în mod exhaustiv, atât în ceea ce privește situația de fapt, cât și aspectele de drept.
Tribunalul și-ar fi întemeiat decizia, în esență, pe susținerea că aspectul utilizării efective a mărcii anterioare este o problemă prealabilă specifică și care nu trebuie în mod necesar să fie analizată de camera de recurs.
Procedând astfel, Tribunalul nu a luat în considerare faptul că problema dovezii utilizării serioase devine parte integrantă din procedura de opoziție și, ca atare, intră în domeniul de aplicare al examinării efectuate de camera de recurs.
În plus, Tribunalul a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, întrucât a făcut o greșită aplicare a principiilor generale privind aprecierea riscului de confuzie.
În special, Tribunalul, pe lângă aprecierea similitudinii semnelor, s-ar fi întemeiat pe principiul empiric că consumatorul acordă mai multă importanță începutului cuvintelor în raport cu celelalte elemente ale mărcii, fără a verifica dacă un astfel de principiu empiric era aplicabil în speță.
Pe de altă parte, Tribunalul nu ar fi analizat în suficientă măsură susținerile de fapt ale recurentei privind similitudinea produselor. Dimpotrivă, Tribunalul și-ar fi însușit constatările camerei de recurs, fără a verifica dacă acestea sunt corecte.
(1) JO L 78, p. 1
Full & Egal Universal Law Academy