2.2.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 32/12
Recurs introdus la 4 decembrie 2012 de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 21 septembrie 2012 în cauza T-278/10, Wesergold Getränkeindustrie GmbH & Co. KG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
(Cauza C-558/12 P)
2013/C 32/17
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurent: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) (reprezentant: A. Pohlmann, agent)
Celelalte părți din procedură: Wesergold Getränkeindustrie GmbH & Co. KG, Lidl Stiftung & Co. KG
Concluziile recurentului
—
Anularea hotărârii atacate;
—
obligarea reclamantei în primă instanță la plata cheltuielilor de judecată aferente atât procedurii în prima instanță, cât și procedurii de recurs.
Motivele și principalele argumente
Prezentul recurs este formulat împotriva Hotărârii Tribunalului din 21 septembrie 2012 în cauza T-278/10, prin care a fost anulată decizia Camerei întâi de recurs a OAPI din 24 martie 2010 (cauza R 770/2009-1).
În susținerea recursului, recurentul invocă trei motive:
În primul rând, recurentul invocă o încălcare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară (denumit în continuare „RMC”) (1), întrucât Tribunalul a anulat decizia Camerei de recurs ca urmare a inexistenței aprecierii caracterului distinctiv sporit, deși Tribunalul a constatat în general că semnele aflate în conflict sunt diferite, astfel încât, pentru acest motiv, nu poate exista un risc de confuzie.
În al doilea rând, recurentul invocă o încălcare a articolului 76 alineatul (1) coroborat cu articolul 64 alineatul (1) din RMC, întrucât, potrivit acestor dispoziții, Wesergold Getränkeindustrie ar fi trebuit să se întemeieze pe caracterul distinctiv sporit al mărcilor aflate în opoziție, situație care, în mod vădit, nu se regăsește în realitate. Încă din stadiul procedurii de opoziție, Wesergold Getränkeindustrie a renunțat să mai invoce caracterul distinctiv sporit dobândit prin utilizare sau, în orice caz, a renunțat la această susținere cel mai târziu în procedura căii de atac. Afirmația contrară a Tribunalului potrivit căreia Wesergold Getränkeindustrie ar fi invocat deja caracterul distinctiv sporit dobândit prin utilizare în procedura căii de atac reprezintă o denaturare vădită a situației de fapt, care nu necesită o nouă administrare a probelor.
În al treilea rând, hotărârea încalcă jurisprudența constantă, potrivit căreia săvârșirea unei erori nu poate determina anularea deciziei atunci când eroarea respectivă nu produce niciun efect asupra deciziei. Aspectul privind caracterul distinctiv sporit este irelevant pentru decizie nu numai din cauza diferenței dintre semne, constatată expres de Tribunal, ci și pentru faptul că, prima facie, înscrisurile depuse de Wesergold Getränkeindustrie în procedura de opoziție nu demonstrează caracterul distinctiv sporit dobândit prin utilizare. Tribunalul trebuia să examineze succint acest mijloc de probă vădit insuficient, prezentat la 10 martie 2008, în scopul evitării unei întârzieri care nu ar fi fost necesară și a evitării creșterii cheltuielilor procedurale.
(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy