2.2.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 32/13
Recurs introdus la 5 decembrie 2012 de Republica Franceză împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 20 septembrie 2012 în cauza T-154/10, Franța/Comisia
(Cauza C-559/12 P)
2013/C 32/18
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues, J. Gstalter, D. Colas, agenți)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
—
Anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 20 septembrie 2012 în cauza T-154/10, Franța/Comisia;
—
pronunțarea definitivă asupra litigiului și anularea Deciziei 2010/605/UE a Comisiei din 26 ianuarie 2010 privind ajutorul de stat C 56/07 (ex E 15/05) acordat de Franța în favoarea La Poste (1) sau trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;
—
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, guvernul francez invocă patru motive.
Prin intermediul primului motiv, guvernul francez susține, pe de o parte, că în hotărârea atacată Tribunalul a ignorat în mod vădit sensul motivelor invocate de acest guvern atunci când a considerat că toate motivele invocate priveau, în esență, stabilirea existenței unui avantaj, iar nu și stabilirea existenței unui transfer de resurse de stat. Pe de altă parte și în consecință, Tribunalul a încălcat articolul 44 alineatul (1) litera (c), precum și articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului atunci când a declarat ca fiind inadmisibil argumentul prezentat de guvernul francez întemeiat pe o încălcare a condiției privind existența unui transfer de recurse de stat.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, guvernul francez susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că Comisia a stabilit corespunzător cerințelor legale existența unei garanții de stat acordate în favoarea La Poste. Cu titlu subsidiar, acest guvern susține că Tribunalul a denaturat elementele de probă care i-au fost prezentate prin faptul că a considerat că elementele de probă prezentate de Comisie demonstrau existența unei garanții de stat.
Prin intermediul celui de al treilea motiv, guvernul francez susține că Tribunalul a denaturat dreptul francez, că acesta nu și-a îndeplinit obligația de motivare și, cu titlu subsidiar, că Tribunalul a săvârșit o eroare în legătură cu calificarea juridică a faptelor, atunci când a respins cel de al doilea motiv invocat de acest guvern întemeiat pe erori de fapt și de drept în ceea ce privește existența unei garanții nelimitate de stat în favoarea La Poste. Acest motiv este format din patru aspecte.
În primul rând, guvernul francez susține că Tribunalul a denaturat dreptul francez atunci când a considerat că Comisia a concluzionat în mod întemeiat că dreptul francez nu excludea posibilitatea statului de a conferi o garanție implicită în favoarea instituțiilor publice industriale și comerciale (denumite în continuare „IPIC”).
În al doilea rând, guvernul francez susține că Tribunalul a denaturat dreptul francez atunci când a admis concluziile Comisiei în ceea ce privește consecințele care rezultă din aplicarea Legii nr. 80-539 din 16 iulie 1980 privind daunele cominatorii pronunțate în materie administrativă și executarea hotărârilor judecătorești de către persoanele juridice de drept public.
În al treilea rând, guvernul francez susține că Tribunalul a denaturat dreptul francez și nu și-a îndeplinit obligația de motivare atunci când a respins aspectul motivului invocat de guvernul menționat întemeiat pe o eroare săvârșită de Comisie în măsura în care aceasta din urmă a asimilat condițiile de angajare a răspunderii statului unui mecanism de garantare.
În al patrulea rând, guvernul francez susține că Tribunalul a denaturat dreptul francez atunci când a respins aspectul motivului invocat de acest guvern întemeiat pe o eroare săvârșită de Comisie în ceea ce privește consecințele unor eventuale transferuri ale obligațiilor unei IPIC dizolvate.
Prin intermediul celui de al patrulea și ultimul motiv, guvernul francez susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că Comisia a stabilit corespunzător cerințelor legale existența unui avantaj care ar rezulta din pretinsa garanție de stat acordată în favoarea La Poste. Cu titlu subsidiar, guvernul francez susține că Tribunalul a denaturat elementele de probă care i-au fost prezentate atunci când a considerat că elementele prezentate de guvernul menționat nu invalidau concluzia Comisiei în ceea ce privește existența unui avantaj.
(1) JO L 274, p. 1.
Full & Egal Universal Law Academy