23.2.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 55/4
Recurs introdus la 11 decembrie 2012 de Kuwait Petroleum Corp., Kuwait Petroleum International Ltd și Kuwait Petroleum (Nederland) BV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 27 septembrie 2012 în cauza T-370/06, Kuwait Petroleum și alții/Comisia
(Cauza C-581/12 P)
2013/C 55/06
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurente: Kuwait Petroleum Corp., Kuwait Petroleum International Ltd și Kuwait Petroleum (Nederland) BV (reprezentanți: D.W. Hull, Solicitor, G. Berrisch, Rechtsanwalt)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentelor
—
anularea hotărârii atacate;
—
fie (i) anularea articolului 2 litera (i) din decizia atacată (1) în măsura în care aplică o amendă recurentelor, fie (ii) reducerea cuantumului amenzii aplicate recurentelor, fie (iii) trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului și
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs și în procedura în fața Tribunalului.
Motivele și principalele argumente
Prin Hotărârea din 27 septembrie 2012 (denumită în continuare „hotărârea atacată”), Tribunalul a confirmat o decizie a Comisiei din 13 septembrie 2006 prin care s-a aplicat, în solidar, întreprinderilor Kuwait Petroleum Corporation („KPC”), Kuwait Petroleum International Limited („KPI”) și Kuwait Petroleum (Nederland) BV („KPN”) (KPC, KPI și KPN fiind denumite în continuare, împreună, „recurentele”) o amendă în cuantum de 16,632 milioane de euro pentru încălcarea articolului 81 CE prin stabilirea prețurilor pe piața bitumului din Țările de Jos. Fiecare dintre recurente solicită fie anularea hotărârii atacate în măsura în care aceasta aplică o amendă, fie reducerea amenzii, fie trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului, pentru următoarele motive:
1.
Hotărârea atacată ar trebui să fie anulată în măsura în care aplică o amendă sau, în subsidiar, să fie trimisă spre rejudecare Tribunalului, deoarece este viciată de o eroare de drept prin aceea că Tribunalul a interpretat greșit ultimul paragraf al punctului 23 litera (b) din Comunicarea privind cooperarea din 2002, care prevede că, atunci când un solicitant de clemență „furnizează elemente de probă cu privire la fapte necunoscute până atunci Comisiei care au un impact direct asupra gravității sau a duratei presupusei înțelegeri”, Comisia nu va lua în considerare aceste fapte atunci când va stabili cuantumul amenzii aplicate solicitantului de clemență. Tribunalul a hotărât că o faptă este „necunoscută” Comisiei doar atunci când Comisia nu cunoaște deloc fapta. Astfel, chiar dacă Comisia are doar o idee foarte generală despre existența unei înțelegeri și nu are probe directe care îi vor permite să dovedească faptele în legătură cu înțelegerea, un solicitant de clemență care prezintă astfel de dovezi nu va fi în măsură să beneficieze de imunitatea prevăzută la ultimul paragraf al punctului 23 litera (b). Recurentele susțin că această interpretare a respectivului paragraf este prea strictă și este greșită din punct de vedere juridic.
2.
Hotărârea atacată este viciată de o eroare de drept prin aceea că Tribunalul nu a luat în considerare în mod adecvat probele prezentate de recurente înainte de a concluziona că valoarea probelor prezentate Comisiei de KPN în contextul solicitării sale de clemență a fost diminuată de cererile prezentate de celelalte părți. Tribunalul nu ar fi putut ajunge la această concluzie fără a examina probele prezentate de KPN și fără a le compara cu probele prezentate de celelalte părți, ceea ce nici măcar nu a încercat să facă.
(1) Decizia C(2006) 4090 final privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] (cazul COMP/F/38.456 — Bitum (Țările de Jos), JO (2007) L 196/40.
Full & Egal Universal Law Academy