23.2.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 55/6
Recurs introdus la 10 decembrie 2012 de Bimbo SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 10 octombrie 2012 în cauza T-569/10, Bimbo SA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
(Cauza C-591/12 P)
2013/C 55/09
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Bimbo SA (reprezentanți: C. Prat, avocat, R. Ciullo, Barrister)
Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale); Panrico SA
Concluziile
Recurenta solicită Curții:
—
anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 10 octombrie 2012 în cauza T-569/10;
—
anularea deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 7 octombrie 2010 (cauza R 838/2009-4), întrucât încalcă articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 (1)
—
obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenta invocă un singur motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
În special, recurenta susține că Tribunalul:
(a)
a comis o eroare de drept, în măsura în care a atribuit o poziție distinctivă autonomă elementului DOUGHNUTS doar în temeiul constatării că acesta avea o pretinsă poziție distinctivă medie și era total lipsit de semnificație pentru consumatorul spaniol mediu și, în consecință, nu forma un tot unitar sau o unitate logică cu componentul BIMBO, fără să explice motivele pentru care caracterul distinctiv mediu al componentei DOGHNUTS sau lipsa unei semnificații a acesteia ar conferi în mod automat acestei componente un caracter distinctiv autonom în percepția publicului relevant; și
(b)
a comis o eroare de drept, în măsura în care și-a întemeiat constatarea că exista un risc de confuzie, în esență, pe presupunerea că elementul DOUGHNUTS are o poziție distinctivă autonomă, fără a lua în considerare toți factorii specifici ai cauzei, în special faptul că prima componentă a mărcii complexe era o marcă de renume. Cu alte cuvinte, Tribunalul a interpretat jurisprudența Medion în sensul că în cazul în care se constată că una dintre componentele unei mărci complexe are o poziție distinctivă autonomă, nu este necesară, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, analizarea tuturor sau a altor factori specifici ai cauzei, contrar principiului aprecierii globale a riscului de confuzie.
(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară,
JO L 78, p. 1.
Full & Egal Universal Law Academy